De la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la Curtea Europeană de Justiţie, agentul guvernamental al României, Horaţiu Radu îşi continuă pledoariile în apărarea intereselor statului în ceea ce priveşte respectarea legislaţiei europene. Astăzi, pledoaria în Income Magazine a lui Horaţiu Radu ne dezvăluie câte procese are România la CEJ, care sunt opiniile europenilor faţă de viitorii şefi de Parchete, când se va relua procesul restituirilor de proprietăţi, dar şi cum va arăta următorul raport MCV (Mecanism de Cooperare si Verificare).


După o experienţă de câţiva ani la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, astăzi apăraţi cauzele României la Curtea Europeană de Justiţie. Care este diferenţa dumneavoastră de percepţie între cele două mari instituţii europene?


CEDO urmăreşte, aşa cum bine ştiţi, drepturile şi libertăţile omului prevăzute de Convenţia Europeană, în timp ce rolul Curţii Europeane de Justiţie este unul puţin mai complex, acela de gardian al tratatelor comunitare prin interpretarea dreptului UE. CEJ este privită, din punct de vedere al separarii puterilor în stat, ca putere judecătorească a UE şi astfel, comparativ cu CEDO, funcţiile sale sunt puţin diferite. Pe de altă parte, între cele două instituţii există şi o serie de similitudini privind modul de organizare sau cel al numirilor de judecători din statele membre, dar şi asemănări între mecanismele de procedură.

Ce se întâmplă, practic, la Curtea Europeană de Justiţie?
Aici mecanismul este puţin diferit. Pe de o parte ai mecanismul acţiunilor directe, unde un stat este chemat în judecată de către Comisia Europeană pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin tratate şi, dacă se constată o încălcare a legislaţiei europene, atunci se aplică sancţiuni. Apoi, discutăm despre acţiunile în anulare. Totuşi, cele mai importante acţiuni rămân, în opinia mea, cele legate de întrebările preliminare care permit statelor membre, prin intermediul instanţelor proprii să facă cereri către CEJ pentru interpretarea unor aspecte care ţin de dreptul UE. Aici cetăţeanul poate avea un anumit acces.

Mai exact…
Dacă într-un litigiu o persoană solicită instanţei o interpretare a CEJ, iar judecătorul agreează cererea, atunci instanţa se adresează Curţii pentru a se informa corect în ceea ce priveşte interpretarea legislaţiei europene. Dar doar dacă speţa aflată în stare de judecată impune acest lucru.

Deciziile CEJ imposibil de atacat. În ce proporţie instanţele din România ţin cont de aceste întrebări preliminare?
În ultima perioadă sunt din ce în ce mai multe solicitări de acest gen venite din rândul instanţelor de judecată româneşti. Este adevărat că din 2007 şi până acum au fost adresate şi unele întrebări cam stângace, care au fost respinse de CEJ. Totodată, au fost şi unele întrebări preliminare interesante care au creat o jurisprudenţă la CEJ şi pentru celelalte state ale UE. Spre exemplu taxa auto sau cazurile Volksbank, într‑unul dintre ele CEJ pronunţându-se deja şi constatând că legislaţia României era în conformitate cu cea europeană. CEJ a dat o hotărâre prin care a validat modificările legislative aduse prin OUG50/2010, dând astfel câştig de cauză consumatorului care reclamase un abuz din partea Volksbank.

Mai poate fi atacată undeva o hotărâre a CEJ?
Hotărârile pronunţate de CEJ nu au nicio cale de atac.

Câte acţiuni au fost formulate împotriva României din 2007 şi până acum şi care au ajuns pe masa CEJ?
Pentru încălcarea dreptului UE, România a avut o singură acţiune la CEJ, pe care, de altfel, a şi câştigat-o. Aşa numita speţă privind păsările sălbatice „Delimitarea spaţiilor pentru păsările rare”. O problemă care ţinea de obligaţiile legate de mediu. Pe restul acţiunilor am reuşit să le tratăm în faza precontencioasă şi astfel s-a evitat aducerea lor la CEJ. Practic, înainte de a trimite Comisia Europeană o cauză la CEJ, se declanşează procedura de infringement. Această procedură este ceva firesc pentru statele părţi, prin care Comisia Europeană dă nişte avertismente şi dacă apoi, la masa tratativelor, reuşeşti să depistezi şi să convingi Comisia că nu avem de-a face cu o problemă reală, cazului i se pune punct.

Din acest punct de vedere, noi am fost disciplinaţi şi am reuşit să rezolvăm aceste probleme înainte ca ele să ajungă la CEJ. Nu avem nicio condamnare la CEJ.

Păcatele CCR

Cum credeţi că va arăta viitorul raport MCV (Mecanismul de Cooperare şi Verificare), în contextul recentei evoluţii politice din această vară? Este posibil sa fim „iertaţi” de MCV în perioada viitoare (care ar fi orizontul de timp)?
Raportul MCV, al cărui temei juridic este discutabil din multe puncte de vedere, trebuie privit şi ca o ţintă mobilă. Având patru componente de bază, care au, fiecare în parte, foarte multe ramificaţii, actualul raport nu mai este o oglindă a celui iniţial. Poate şi datorită MCV România a făcut multe progrese în ultimii ani pe mai multe paliere. Evident este progresul făcut în lupta împotriva corupţiei. Unităţile de Parchet au dovedit determinare în această luptă şi acolo procesul este ireversibil şi cred că acest lucru s-a datorat în primul rând schimbului de generaţii. Justiţia a câştigat foarte mult în independentţă şi profesionalism. Bineînţeles că rămân o serie de probleme nerezolvate şi care vor face subiectul unui eventual raport.

De exemplu?
Probabil de genul nehotărârilor arătate de Parlament în ceea ce priveşte avizul pentru urmăririle penale. Cred că va fi totuşi un raport mai bun decât cel anterior. Motivez prin faptul că instituţiile care au confirmat vor fi privite în continuare ca instituţii de încredere.

Chiar şi în cazul Curţii Constituţionale?
E adevărat că în ultimul raport Curtea Constituţională a fost privită ca un organ judiciar, dar eu nu aş privi această instituţie ca pe un organ care să facă parte din puterea judecătorească. Mai degrabă o pot cataloga ca pe un organ politico-jurisdicţional. Dar CC nu face parte din puterea judecătorească şi ne dăm seama din simpla lecturare a Constituţiei.

Dar aceeaşi Constituţie precizează foarte clar că poporul este suveran şi, dacă ne uităm la ultimul referendum, observăm că votul a 7,4 milioane de români a fost îngenunchiat de cel al CC?. 
Acestea nu sunt aspecte pe care să le analizeze raportul.

Oficialii europeni despre numirea şefilor de Parchete

Cum este percepută la nivelul oficialilor UE (din mediul justiţiei şi nu numai) actuala procedură aplicată în România pentru numirea şefilor celor două Parchete?
De când a fost declanşată procedura numirii celor doi, oficialii europeni nu au făcut nicio declaraţie publică.

Dar în culise?
Nu ştiu, dar ei aşteaptă să vadă cât mai repede o finalitate a acestei proceduri. Şi-au dorit să vadă că independenţa justiţiei şi forţa de luptă a Parchetului sunt ireversibile, şi să aibă o garanţie că aceia care vor fi numiţi în funcţii vor continua această luptă. Pe un fond de neîncredere discutabil au existat anumite dubii privind următoarele numiri şi din cauza faptului că la nivelul Comisiei Europene fostele mandate au fost privite ca nişte succese. Comisia a cerut o transparenţă în această procedură a numirilor care nu prea era compatibilă cu legislaţia noastră. Cu toate acestea, ministrul de Justiţie a îndeplinit în această procedură toate exigenţele pe care Comisia Europeană le cerea. Din păcate, această procedură pare să se fi fracturat puţin.

Când vom avea un nou Procuror General şi un nou şef al DNA?
Vă pot răspunde doar cei care pot propune şi numi în aceste funcţii.

Care este abordarea la nivelul oficialilor amintiţi vizavi de intrarea în vigoare a noilor coduri - penal şi civil ? Cât de rapid ar dori să fie aplicate acestea?
La nivelul Comisiei Europene s-ar fi dorit implementarea şi aplicarea acestor coduri cât mai repede posibil. E clar că această nouă bază legislativă a fost privită pozitiv de către CE şi catalogată ca fiind una dintre cheile de boltă ale unei justiţii adaptate cerinţelor.

Măsuri obligatorii pentru reluarea restituirilor


Care este percepţia la nivelul UE faţă de necesitatea schimbării legislaţiei române în domeniul restituirilor, în conformitate cu recomandările formulate de instanţele europene, având în vedere că deja a fost acordat un nou termen pentru acest demers - aprilie 2013 - în momentul de faţă procedurile de restituire fiind blocate?
Până la acea dată trebuie definit foarte clar un pachet de măsuri administrative, legislative şi bugetare. CEDO vrea ca o cerere de restituire să se rezolve într-un timp foarte scurt.
Una dintre recomandările CEDO a fost legată de compensaţia în cazul restituirilor care nu trebuie să se facă la valoarea de piaţă şi poate fi vorba şi de o compensaţie în rate, dar şi de una plafonată.

Vor ţine cont judecătorii de aceste recomandări ale CEDO?
În primul rând trebuie intervenit legislativ, iar în acest caz principalul actor este Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, care trebuie să ia iniţiativa prin Ministerul de Finanţe. Mecanismul administrativ depinde foarte mult şi de primării, pentru că foarte multe cereri sunt blocate acolo în faze incipiente.
Primările, în special Primăria Capitalei, unde se află zeci de mii de cereri, trebuie să ofere un răspuns acestor solicitări. Instanţele în acest proces au un rol subsidiar.

Alegerile, o punte a suspinelor

Ce ţinte aveţi pentru 2013?
Mi-e puţin teamă să vorbesc despre 2013. Mai este puţin până vom vedea modificările din arhitectura guvernamentală.

Dacă aţi trecut de puntea suspinelor din 9 decembrie…
Noi dorim să menţinem stabilă situaţia actuală la CEJ. Zero cauze, un număr relativ corect de infringementuri declanşate în stare precontencioasă şi pentru care putem discuta, având posibilitatea de a interveni în cât mai multe situaţii în care România poate să-şi impună un punct de vedere corespunzător intereselor ei.

Şi odată trecut de această punte a suspinelor?
Am tot viitorul în faţă. Îmi păstrez calitatea de magistrat şi în Parchet mă pot întoarce oricând, mai exact la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Nu aş avea absolut nicio problemă să revin şi să fac ceea ce făceam şi în urmă cu 6-7 ani, adică dosare de urmărire penală.