Dupa raidurile aeriene intreprinse de Rusia in Siria, in octombrie 2015, Moscova a deplasat pe teritoriul acestui stat rachete de croaziera S-300 si S-300. In pus, a fost desfasurat sistemul de aparara "Bastion" si rachete "Pantyr-S1". La acea data, purtatorul de cuvant al presedintelui rus, Dmitri Peskov, a precizat ca rachetele au fost dislocate pentru a asigura protectie aviatiei ruse.

Anterior, un oficial al Ministerului apararii de la Moscova se laudase ca raza de actiune a rachetelor de croaziera S-300 si S-400 "ar putea deveni o surpriza pentru orice obiect zburator neidentificat". De ce au ramas la sol aceste proiectile? Ce explicatii au oferit, totusi, expertii rusi?

"Chiar daca ar fi fost lansate toate rachetele rusesti existente in Siria, atacul american nu ar fi fost respins", a precizat, de la bun inceput, un reprezentant al ministerului rus al apararii. "Rachetele Tomahawk, care folosesc sistemul de recunoastere a reliefului TERCOM, pot zbuna la o altitudine de 100 de metri. Iar rachetele S-300 nu vad, pur si simplu, la aceasta inaltime", a spus, spre exemplu, colonelul in rezerva Andrei Paiusov.

O situatie in care s-ar fi descurcat foarte bine rachetele cu raza scurta de actiune "Strela-10", dar care nu erau la baza Shairat, a adaugat expertul miltiar. In plus, a adaugat el, rachetele S-300 si S-400 se aflau "prea departe" de aerodrom si nu putea distruge rachetele americane de la o asemenea distanta.

Conform caracteristicilor tehnice, S-300 si S-400 pot distruge, la inaltimi, tinte balistice si in miscare la o distanta cuprinsa intre 5 si 400 de kilometri. In cazul rachetelor de croaziera Tomahawk, raza de actiune pe traiectoria de zbor este de aproximativ 45 de kilometri. Nu se stie locul exact de unde au fost lansate proiectilele americane.

In acelasi timp, Aleksandr Hramcihin considera ca, daca rachetele s-ar fi apropiat de armele rusesti la distanta de impact, ele ar fi fost doborate. "Racheta nu e avion, nu are pilot. De aceea, o racheta doborata nu putea deveni pretext pentru o escaladare a conflictului", a subliniat expertul, mentionand ca, daca ar fi fost absolut necesar, s-ar fi putut recurge la sistemele "Bastion"  care, tehnic, vorbind, sunt capabile sa asigure o protectie depline.

"Dar din punct de vedere politic este imposibil, este un act de agresiune directa, cu concesinte dintre cele mai nedorita, pana la un razboi mondial. Iata de ce nu trebuie sa mire pe nimeni faptul ca Rusia si Siria nu au semnat un acord de aparare reciproca", a concluzionat Hramcihin.