De ce aceasta ieftinire galopanta? Cel mai la indemana raspuns: pentru ca brockerii vand. Si? Si nimic. Restul sunt speculatii conjuncturale, contruite in jurul principiile generale ale evolutiei aceste piete a aurului, extrem de capricioasa. Totusi, exista cateva teorii care pot explica acest fenomen, scrie publicatia New Yorker.

1. Factorul bitcoin.

Cu exceptia destinatiei sale industriale si cosmetice, aurul indeplineste, in sistemul economic, doua functii. Una este cea de obiect de speculatii. In ultimii ani, fondurile speculative, fondurile de investitii, precum si investitori privati au impins pretul metalului galben de la 600 de dolari/uncie in 2007 pana la recordul de 1.920 de dolari in septembrie 2011. Dar in ultimul timp, valuta virtuala bitcon a privat aurul de stralucirea speculativa, trecand in fruntea preferintelor tuturor. Sa fie bitconul de vina?

Nu. Piata aurului este uriasa. Zilnic, la bursele din Londra, New York si Tokyo, milioane de unii de aur se vand si se cumpara. Unii brokeri sustin ca aceasta piata costa 5.000 de miliarde de dolari pe an. Piata bitcoin este minuscula, atingand, in momentul ei de glorie, la aproape trei miliarde dolari. Daca jucatorii bursieri ar vinde aur pentru a cumpara bitcoin, pretul valutei virtuale ar exploda. Dar saptamana trecuta, ea a scazut mai mult decat aurul.

2. Teoria comspiratiei Goldman Sachs

Experienta ultimelor decenii arata ca, daca se intampla ceva pe piete, Goldman Sachs nu este strain de aceste evenimente. Aceasta banca este atat de puternica si de agresiva, incat se vara peste tot. Deprecierea drastica a aurului nu face exceptie. In decembrie anul trecut, economistii de la Goldman au inceput sa emita prognoze pesimiste privind evolutia metalului galben, declarand ca tendinta de crestere a preturilor „se va schimba, dupa toate probabilitatile, in 2013”.

Iar miercurea trecuta, expertii Goldman au recomandat clientilor sa-si reduca pozitiile pe aur, declarand: „Poate e cam devreme, dar credem ca e de preferat decat sa fie, ulterior, prea tarziu, pentru ca nutrim convingerea ca actualele preturi la aur vor intra pe o panta descendenta”. In acelasi timp, practic, banca Societe Generale, a publicat un raport cu titlul „Sfarsitul epocii de aur”, care sublinia ca revenirea economiei americane si intarirea dolarului pot genera pe piata aurului „furtuna ideala”.

3. O simpla corectie

Unul dintre marile mistere ale pietelor financiare: cand totul se vinde, cine cumpara? Uneori, jucatorii din piata. Dar, de cele mai multe ori, este vorba de fonduri si investitori puternic indatorati si care sunt amenintati ca li se va cere o asigurare suplimentara. Intrebarea este daca, dupa ce actuala panica va trece, pretul va incepe sa urce din nou? Indiferent de ce se intampla acum pe piete, aurul ramane un activ atragator.

4. Problemele economice ale Chinei

Majoritatea articolelor din presa si a comunicatelor aparute in ultimele zile vorbesc despre marea dezamagire provocata de anutul oficialilor de la Beijing, potrivit carora in primele trei luni ale anului, economia Chinei a inregistrat o crestere de numai 7,7%, spre marea surpriza a analistilor, care au anticipat un avans de 8%. Tinand cont de capriciile si ciudateniile datelor statistice, aceasta diferenta nu ar trebui sa arunce in aer o piata precum cea a arutului, in special, si a materiilor prime, in general. Pe de alta parte, metalul galben a inceput sa se ieftineasca saptamana trecuta, inainte de anuntul Chinei.

5. Marea panica din 2008-2009 a luat sfarsit

In ultima instanta, pretul aurului este un fel de indice al fricii. Cand totul indica faptul ca economia o ia razna, asa cum s-a intamplat in SUA in perioada 2007 – 2009, si cum se intampla in Europa incepand din 2009, jucatorii din piata incep sa cumpere aur in speranta ca restul vor vedea in metalul galben un refugiu. Dar pentru ca si ceilalti judeca la fel, procesul ia proportii. Piata este cuprinsa de furia scumpirii, iar cei care ajung la timp, fac bani frumosi.

In timpul crizei OPEC, de la sfarsitul anilor 1970 s-a intamplat la fel. Incepand din 1977 si pana in 1980, preturile la aur s-au ridicat la inaltimi record, nedoborate inca, tinand cont de factorul inflatiei. Dar cand elementul care i-a facut pe oameni sa-si piarda cumpatul dispare, dispare si motivul de a cumpara metal galben. Si, logic, preturile scad. Dupa criza, preturile la petrol au coborat si pana in 2000 au ramas la un nivel coborat.

Asistam la ceva similar? Posibil. In septembrie se implinesc cinci ani de la falimentul bancii Lehman Brothers. Pietele si-au redobandit suflul, iar bancile – chiar si Citigroup – au reinceput sa castige bani. Europa a rezistat, se pare, crizei cipriote, iar Japonia a gasit forta necesara pentru noi masuri de sustinere economica. Iar cand sentimentul ca o mare criza economica iese usor din viata noastra, piata aurului isi modifica directia. Ca acum. Ceea ce nu inseamna ca aurul nu se va mai scumpi vreodata? In lume se intampla multe lucruri urate.