Conform unui ultim studiu de specialitate, riscul unei crize globale a preturilor la titei a sporit considerabil. Actualele preturi ameninta cu "o reducere drastica a investitiilor in proiecte petroliere de mare viitor", avertizeaza raportul firmei Energycomment din Hamburg, citat de publicatia germana.

Acest lucru vizeaza in mod special exploatarea platoului arctic, extragerea de petrol brazilian de mare adancime sau productia de carburant sintetic si biologic. In urmatoarele decenii aceste zacaminte vor ramane neatinse. "Iata de ce, vor crestere substantial riscurile de pret", atrage atentia documentul. 

Incepand in vara anului trecut, pretul petrolului a pierdut aproximativ 50%, osciland acum in jurul valorii de 60 de dolari/bari. A fost pentru prima data in ultimele cateva decenii cand aceasta cadere nu a fost determinata de o criza economica, spune Steffen Bukold, seful Enerygomment si autorul raportului "Petrolul in secolul 21". Potrivit estimarilor sale, aceasta depreciere a fost consecinta luptei pentru piata petrolului, ceea ce pana acum nu s-a mai intamplat in domeniul petrolier.

Pe de o parte, productia de titei a SUA a progresat remarcabil. Pe de alta parte, OPEC si-a tradat traditia si nu a reduc productia, pentru a preveni o supraincarcare a pietei. Bukold este de parere ca OPEC s-a abatut de la politica ei pentru mult timp de acum inainte. Pentru ca Arabia Saudita, cel mai important membru al carteului, foloseste pretul scazut la titei pentru a-si aduce adversarii la faliment si pentru a cuceri noi piete de desfacere.

Pe o astfel de piata relativ libera, consumatorii reusesc sa economiseasca bani frumosi. In schimb, investitorii pierd de doua ori:

  • daca preturile raman mici, profitul se va reduce anul acesta cu 1.000 de miliarde de dolari. Ceea ce va reduce cheltuielile pentru exploatarea de noi zacaminte;
  • piata petrolului este, in momentul de fata, dominat de frica. "Investitorii nu se mai pot baza pe mecanismul care a determinat situatia pe piata decenii la rand", afirma Bukols. "In virtutea acestui mecanism, preturile la petrol putea creste, dar nu puteau cobori o perioada prea indelungata".

Combinatia celor doi factori a condus la schimbari structurale majore pe piata petrolului incepand in anii 1980", in timp ce investitorii au fost "aruncati in deruta". In acest context, sansele ca marile concerne si banci sa accepte alocare de fonduri pentru exploatarea marilor zacaminte este aproape egala cu zero, scrie Bukold.