Este surprinzătoare tenacitatea regimurilor autoritare in a nu invata din greșelile altor tirani. Întreaga istorie a omenirii ne învață ca fiecare dictator supravietuieste doar daca respecta o singură regulă de aur: poti face tot ce-ti trece prin cap  în interiorul țării. Însa in niciun caz sa nu comiti vreun act de agresiune externa.

Mussolini ar fi putut  să rămână liniștit și calm la putere in Italia pana catre începutul anilor 1970, statul sau nu ar fi fost prea iubit, dar probabil ca era un aliat de nadejde al NATO  în timpul Războiului Rece. Nimanui nu i-ar fi pasat de flirtul său cu miscarea fascista, asa cum nimeni nu s-a legat in mod deshis de Franco și Salazar. Insa pe Mussolini il mancau palmele dupa Etiopia. Povestea ulterioara a dictatorului italian este cunoscuta.

Mussolini nu a fost singurul care si-a sinucis regimul din cauza interesului brusc pentru politica externă. La fel a patit junta argentiniana pala la momentul Falkland sau Saddam Hussein, devenit brusc foarte interesat de petrolul din Kuwait.

La fel, nimeni nu s-ar fi interesat de Idi Amin care isi manca la propiu adversarii politici, daca acesta nu ar fi invadat Tanzania, iar Pol Pot ar fi condus in continuare Kambodja, dacă nu dadea frâu liber visului sau de cucerire a Deltei Mekong.

Dinastia dictatoriala cea mai de succes din lume este cea din Coreea de Nord. A rupt de nenumărate ori în fața camerelor de luat vederi acordul de armistițiu cu Coreea de Sud, amenintand stergerea de pe fata pamantului a tuturor adversarilor „pacii”. Puterea interna se transmite insa linistit de la tată la fiu si nimeni nu se atinge de regimul despotic de la Pheninan, care este suficient de inteligent sa inteleaga ca in momentul in care soldatii nord-coreeni vor pasi in afara granitelor tarii, regimului ii va veni sfarsitul. Acest lucru este înțeles chiar și de către Kim, nu si la Kremlin.

Nimeni nu a prevazut?

Doborarea avionului malayisian in Donetk schimba datele conflictului din Ucraina.

Cea mai plauzibila varianta spune ca aeronava Boeing a fost doborata de rebelii separatisti care inca de la sfârșitul lunii iunie au capturat o unitate de apărare antiaeriana, incluzand un complex mobil  Buk, utilizat in ultimele zile pentru doborarea mai multe avioane ucrainene. Rebelii sunt dezorganizati, deciziile nu se stie de catre cine sunt luate, probabil ca au văzut sau auzit ceva, au decis sa traga. S-a dovedit a fi un avion de pasageri.

Rusia spune acum ca aeronava nu avea ce sa caute in acea zona si ca Ucraina este responsabila de tragedie pentru ca nu a restrictionat zborurile pe culoarul Donetk-Lugansk. Totusi, daca verificam flightradar  vom vedea foarte bine cum avioanele de linie zboara pe deasupra unor tari in stare de razboi sau cu activitate terorsita intensa precum Afganistan, Pakistan, Siria și Irak (unde s-a infiintat Califatul islamic) și peste Israel, unde de o vreme sunt foarte active rachetele Qassam lansate de Hamas.

De unde au rebelii prorusi arme sofisticate precum complexul mobil Buk, nu este important. Ce este improtant e faptul ca rebelii in sine exista exlusiv datorita sprijinului direct al Rusiei. Prin urmare, Rusia a devenit  acum sponsor al unei organizații teroriste care a pus în scenă unul dintre cele mai mari atacuri din istoria aviației.

Mai mult decât atât, ca urmare a atacului au fost ucisi europeni și americani: 154 de olandez, 27 de australieni, 26 cetățeni ai SUA, precum și britanici, belgieni, germani, canadieni, malaezienii, indonezienii și așa mai departe. Asta inseamna ca pentru occidentali conflictul din Ucraina încetează să mai fie un război îndepărtat si de neînțeles, ci unul in care una dintre părți a ucis zeci de europeni și americani, iar guvernele occidentale vor fi obligate să ia măsuri drastice.