Poate asta explica de ce in week end, in fata ambasadei Rusiei din Berlin, s-au strans mai putin de 200 de persoane, pentru a protesta fata de actiunile lui Vladimir Putin in Ucraina. Familia, diferite obligatiuni, un cer inchis, friguros. E de inteles. Dar de departe de ambasada, dincolo de Poarta Brandenburg, mii de oameni au participat la doua demonstratii diferite.

Unii au manifestat pentru viata si au marsaluit sub lozinca "Da, vietii. Pentru o Europa fara avorturi si eutanasiere". Altii, dimpotriva, s-au pronuntat pentru dreptul la avort. Ambele mitinguri au intrat in programul buletinelor de stiri. Nu insa si demonstratia impotriva razboiului din Ucraina. Acolo a fost prea putina lume.

Pentru a spulbera orice neintelegeri: este bine cand oamenii ies in strada pentru a-si exprima punctul de vedere. Totusi, Germania nu intentioneaza, cel putin, pentru moment sa introduca legi restrictive privind avortul sau eutanasierea. In schimb, razboiul din plin centrul Europei constituie o amenintare. 

Cand in 2003 s-a vorbit despre un amestec militar in Irak, mii de oameni au coborat in strada. Gestul populatiei i-a permis cancelarului Gerhard Schroeder, in pofida presiunii internationale, sa refuze implicarea Germaniei in razboiul din Irak. Iar acum, mai putin de 200 de oameni (niste rusi, multi ucraineni, un grup de georgieni si numai cativa germani) s-au strans in fata ambasadei.

Ca si cum nu ne-ar interesa ca mii de oameni au fugit din Ucraina spre est si vest, ca peste 3000 de oameni au murit si ca a fost doborat un avion cu circa 300 de persoane la bord. Ca si cum nu ne-ar interesa ca la distanta de mai putin de trei ore zbor cu avionul, se redeseneaza granitele Europei cu ajutorul fortei si se anexeaza teritorii straine. Ca si cum acest razboi este o simpla actiune regionala, fara nici o legatura cu Europa. Ca si cum totul s-ar intampla undeva foarte departe, in Orientul Mijlociu, scrie Die Zeit.

Oare de unde aceasta lipsa de interes? Sa fie oare de vina faptul ca totul s-a concentrat pe Rusia? Sau poate pentru ca, dintr-un obicei inca neinfrant, statele din centrul si estul Europei continua sa fie vazute ca niste sateliti? Sa fie, oare, ideea ca orice razboi opera unor maini straine?