Duminică, Soarele, în mișcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc. Există două astfel de fenomene: echinocțiul de primăvară și echinocțiul de toamnă, scrie Agerpres in pagina electronica.

Echinocțiul de toamnă are loc când Soarele traversează ecuatorul din emisfera nordică în cea sudică. În emisfera nordică, echinocțiul de toamnă are loc în momentul în care longitudinea aparentă a Soarelui este de 180 grade. În această zi, în emisfera australă începe primăvara.

După 22 septembrie, orele de lumină vor începe să scadă, până la solstițiul de iarnă, la 21 decembrie. Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocțiului se numesc puncte echinocțiale, fiind denumite punctul vernal și, respectiv, punctul autumnal.

Cuvântul "echinocțiu" derivă din cuvântul francez "équinoxe", care, la rândul lui, provine din latinescul "aequinoctium", format din "aequus"—"egal" și "nox", "noctis"—"noapte".

De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeași dată pentru că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocțiul de toamnă a căzut la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie. Va fi la 21 septembrie abia în 2092 și aceasta se va întâmpla pentru prima oară de la crearea calendarului gregorian și se va repeta doar în 2096.