Curentii marini reprezinta o piese esentiala pentru toate sistemele climatice de pe glob. Ele interactioneaza cu masele de aer si influenteaza presiunea atmosferica. Nu fac exceptie de la aceasta regula nici curentii din Oceanul Pacific.

In trecerea lor, curentii de aer "apasa" aerul cald de la suprafata apei, in timp ce apa rece urca de-a lungul coastelor americane. Consecinta imediata: ploi abundente in Asia si Oceania si un cer fara nori in estul Pacificului. Aceasta etapa climata poarta numele La Nina.

Dar uneori, diferena de presiune dintre vestul si estul Pacificului diminueaza, ba chiar se inverseaza. Apele calde, norii si precipatatiile se deplaseaza spre estul Oceanului. Aceasta miscare modifica traiectoria furtunilor, amplificand fenomenul de seceta si antrenand alte anomalii climatice. Este ceea ce se cunoaste sub denumirea de El Nino, descoperit in 1920 de cercetatorul britanic Gilbert Walker.

In medie, fenomenul dureaza noua luni. In 2014, apele de profunzime ale Pacificului din jurul ecuatorului au fost anormal de calde, ceea ce lasa sa se intrevada un El Nino de mare amploare, crede autorul articolului din Le Point. 

Probabilitate de 80%

Daca fenomenul are urmare directa a incalzirii globale, aceasta din urma pot spori frecventa unor El Nino extreme de-a lungul secolului XXI, potrivit unui studiu publicat in revista Nature Climate Change.

La 26 iunie, Organizatia meteorologica mondiala a estimat la 80% probabilitatea producerii unui El Nino in utlimul trimestru al anului. Judecand dupa experientele trecute, Europa va fi destul de putin afectata de acest fenomen. Dar concesintele pentru Batranul Continent vor fi, inainte de toate, de factura financiara, odata cu majorarea preturilor la materii prime.

Dispozitiv de supraveghere

Dupa fenomenele El Nino din 1982-1983, Statele Unite si Japonia au pus la punct un proiect comun de supraveghere meteorologica denumit Tropical Armosphere Ocean (TAO). Zece ani mai tarziu, 70 de sonde mai erau inca ancorate in Pacific, pentru a masura, printre altele, temperatura si directia de deplasare a curentilor.

Acest dispozitiv constituie o adevarata mina de informatii, pe baza carora pot fi prevenite noi catastrofe climatice, pot fi luate masuri de protectie. Pentru ca, in functie de intensitatea fenomenului, se poate determina pana unde se vor deplasa furtunile.

Dar incepand din acest an, sistemul scoapata. Numai 40% dintre instalatiile submarine mai transmit date. E adevarat, sunt sondele de suprafata si satelitii orbitali care urmaresc deplasarea maselor de aer cald. Problema este ca, adunate, aceste informatii nu permit oamenilor de stiinta sa formeze o imagine completa a fenomenului.

 

Sursa foto http://www.touristmaker.com/bermuda/