Autoritatile de la Ankara incearca de multa vreme sa transforme teritoriul tarii intr-un hub, care sa integreze cele mai importante proiecte de transport in Europa de sud, precum oleoductul Baku - Ceyhan, conceput sa furnizeze titei caspic ocolind Rusia, gazoductul TANAP, dar si liniile energoelectrice pentru dezvoltarea retelelor care leagea Turcia de Georgia si Azerbaidjan. Scoptul acestui ultim proiect este de a vinde energie in UE.

Exista, de asemenea, un proiect de integrare a conductelor turcesti de transport cu importantele zacaminte de gaze naturale din Cipru si Israel. Ankara realizeaza cu succes noi proiecte, intarindu-si rolul de tara de tranzit, ceea ce ii permite sa-si consolideze pozitia financiara, dar si politica. Avand insa in vedere razboiul kurd si numeroasele atacuri teroriste, unele dintre aceste planuri devin destul de nesigure. 

Nu trebuie neglijate, de asemenea, urmarile pe care recentul puci esuat le-ar putea avea pentru sectorul energetic. Turcia se reorienteaza spre Rusia, iar dovada o constitutie inclusiv reluarea discutiilor legate de constructia gazoductului Turkish Stream prin Marea Neagra. Acest lucru ar putea avea un impact negativ asupra diversificarii surselor de aprovizionare cu gaze a Uniunii Europene.

Presiunile politice exercitate de Ankara asupra Azerbaidjanului si Iranului ar putea conduce, teoretic, la includerea hidrocarburilor rusesti in proiectul Coridorul sudic sau a gazelor iraniene in Turkish Stream. In ambele cazuri, Gazprom si-ar consolida pozitia in UE pentru multi ani de acum inainte, apreciaza Defence24.

Un astfel de scenariu parea absolut imposibil in urma cu putin timp. Dar acum este evident ca presedintele turc, Recep Tayyip Ergodan, care pare sa intoarca spatele Statelor Unite si UE, are nevoie de Rusia. Si nu numai din punct de vedere politic. Sanctiunile rusesti au afectat puternic economia turca.