Înainte de a incepe sa lucreze la cartea "Să nu mai întârzii niciodată/ Never Be Late Again”, consultantul în management Diana DeLonzor nu reusea sa ajunga niciodata la timp. "Nu conta la ce oră mă trezeam. Puteam să fiu în picioare la 6, la birou tot dupa 9 imi faceam aparitia", îşi aminteşte Diana. La munca era mereu admonestata de sefi, multi prieteni au rupt legatura cu ea, iar soţul ei, de o punctualitate absoluta,era mereu supărat pe ea, scrie Huffington Post.

"Cei mai mulţi oameni urăsc să întârzie şi au încercat de multe ori să găsească o soluţie", spune DeLonzor. "Oamenii punctuali înţeleg greşit. Ei cred ca că totul ţine de control. Sau, ca eşti egoist si nepăsător. Dar problema este mult mai complexă decât pare." Să-i spui unei persoane care întârzie că trebuie săajungă la timp e ca şi cum i-ai spune cuiva care e la dietă să nu mai mănânce atât de mult, explică Diana. În plus, potrivit unui profesor de psihologie de la Universitatea din San Diego, întârzierea este un obicei foarte greu de eliminat, având la bază trăsături de caracter bine înrădăcinate.

În urma experimentului pe care DeLonzor l-a făcut pe 225 de oameni la Universitatea de Stat din San Francisco, a descoperit că 17% dintre ei întârziau în mod regulat. Aceştia prezentau afecţiuni de anumite tipare: aveau tendinţa de a amâna în mod repetat lucrurile pe care le aveau de făcut, au demonstrat dereglări în menţinerea controlului (mâncau şi beau prea mult, mergeau la jocuri de noroc şi făceau cumpărături în mod impulsiv) şi au arătat simptome ale deficitului de atenţie, precum agitaţia şi probleme de concentrare.

Cu abordarea potrivită, este posibil să temperezi manifestarea acestui obicei. În primă fază, este important să ştii răspunsul la următoarele întrebări, după care să consulţj modalităţile pe care le poţi urma ca să nu mai întârzii:

Ce fel de "întârziat" eşti?

DeLonzor clasifică persoanele care întârzie în şapte categorii, cele mai întâlnite fiind primele trei:

"Deadlinerul": Se bucură de presiunea ultimului minut. Atinge reuşita la limita timpului şi deseori pretinde că lucrează cel mai bine sub presiune. Câteodată este greu pentru "deadlineri" să se motiveze dacă nu intervine o criză (chiar dacă aceasta înseamnă să fie ei cei care o creează). Graba serveşte drept o modalitate de a scăpa de plictiseală.

Producătorul: Trebuie să realizeze cât mai multe într-un timp cât mai scurt. Se simte mai bine în privinţa propriei persoane când bifează sarcinile aflate pe o listă uriaşă. Producătorii tind să abordeze "gândirea magică", subestimând în mod constant timpul necesar sarcinii. Urăsc să piardă timp, aşa că se programează astfel încât să folosească în mod constructiv fiecare minut al zilei.

Profesorul neatent: Este uşor de distras. Această caracteristică este considerată ca având o bază genetică şi poate avea ca rezultate afecţiuni grave ale deficitului de atenţie. "Profesorii neatenţi" pierd adesea măsura timpului, aşează greşit cheile de la maşină şi uită de întâlniri.

Raţionalizatorul: Nu recunoaşte niciodată cu adevărat că întârzie (multe persoane sunt cel puţin parţial "raţionalizatori".

"Cel care se răsfaţă": Îi lipseşte, în general, controlul de sine.

"Cel care se sustrage": Încearcă să controleze trăirile de anxietate şi nivelul scăzut de stimă de sine prin a ajunge cu întârziere.

Rebelul: Soseşte târziu pentru a-şi demonstra puterea. În această categorie intră, de obicei, bărbaţii.

Ce anume te face să întârzii?

Analizează-te cu atenţie ca să identifici cauza acestui obicei. De exemplu, Diana DeLonzor spune că mulţi oameni, printre care şi ea, au o aversiune faţă de a pleca din casă, simţind brusc nevoia să îndrepte jaluzelele sau să deschidă mailul atunci când ar trebui să iasă pe uşă.

Cum să combaţi obiceiul de a întârzia

Pauline Wallin, doctorand şi psiholog la Camp Hill, Pennsylvania, spune că este important să stabileşti termene non-negociabile, "ca o promisiune pentru sine". Poţi începe cu ceva uşor de respectat, cum ar fi să promiţi că nu mai apeşi pe butonul "snooze" când auzi alarma a doua zi - nici măcar o dată. "Dacă nu poţi să îţi asumi o astfel de responsabilitate", avertizează aceasta, "nu eşti gata să abordezi problema întârzierii".

Învaţă din nou să îţi cuantifici timpul. Pentru fiecare zi, în două săptămâni, notează fiecare lucru pe care îl ai de făcut şi cât timp consideri că necesită. Cronometrează-te în timp ce parcurgi lista (duşul şi îmbrăcatul, micul dejun, condusul până la muncă, spălatul vaselor) şi scrie timpul exact pe care l-a ocupat fiecare acţiune. Multe persoane au anumite intervale de timp stabilite în minte care pur şi simplu nu sunt realiste. Doar pentru că o dată, acum cinci ani, ai ajuns la muncă în 12 minute nu înseamnă că vei avea nevoie de fiecare dată de 12 minute ca să faci acest lucru.

Nu plănui niciodată să ajungi exact la timp. Oamenii care întârzie au de gând să ajungă la fix, evitând astfel să lase timp pentru neprevăzut. De exemplu, dacă trebuie să fii la muncă la 9, presupui că durează exact 12 minute ca să ajungi la serviciu, aşa că pleci la 8:48. Dacă pierzi un singur semafor sau dacă trebuie să te întorci din drum ca să iei umbrela, devine imposibil să mai ajungi la timp. Nu lăsa totul la voia întâmplării. Cel mai simplu este să plănuieşti să ajungi peste tot cu 15 minute mai devreme.

Obişnuieşte-te să aştepţi. Dacă simplul gând de a ajunge oriunde înainte de ora stabilită te nelinişteşte, plănuieşte să faci ceva în timpul respectiv. Ia o revistă la tine sau vorbeşte la telefon cu un prieten pe care nu l-ai mai sunat de mult. Trebuie să fie ceva specific şi captivant, astfel încât să fii chiar motivat să ajungi mai devreme, scrie Mediafax in editia on-line.