Etalonul standard internaţional pentru măsurarea greutăţii de 1 kilogram a devenit puţin mai greu. Cilindrul de metal care este folosit pentru a defini această unitate fundamentală a masei a luat în greutate câteva zeci de micrograme din cauza contaminării suprafeţei sale, conform unui nou studiu, informează LiveScience.com.


În urma acestei situaţii, în fiecare ţară care deţine un astfel de etalon există mici diferenţe în definirea greutăţii de 1 kilogram, lucru ce poate afecta acele experimente ştiinţifice care necesită o evaluare foarte precisă a cantităţii, aşa cum sunt experimentele cu materiale radioactive. Conform studiului însă, etaloanele de 1 kilogram pot fi curăţate cu ajutorul ozonului şi a luminii ultraviolete. Tehnica de purificare ar putea fi adoptată la scară largă pentru a păstra constantă masa acestor etaloane internaţionale.

În plus, această tehnologie de purificare 'foloseşte echipamente care nu necesită investiţii prea mari de timp şi bani şi astfel ar putea fi adoptată la scară largă', după cum asigură metrologul Richard Davis, de la International Bureau of Weights and Measures din Paris.

Kilogramul a fost adoptat pentru prima oară ca etalon internaţional pentru măsurarea masei în 1875, cu ocazia Convenţiei Metrului, în urma nevoii semnalate de oamenii de ştiinţă de a defini un standard pentru măsurarea cu mare precizie a masei. Pentru a rezolva această problemă, oamenii de ştiinţă au creat un cilindru din platină şi aliaj de platină şi iridiu care a devenit prototipul internaţional pentru kilogram (IPK). Acest cilindru a devenit astfel obiectul definitoriu pentru masa de 1 kilogram. 

În anii '80 ai secolului XIX au fost produse aproximativ 40 astfel de cilindri care au fost distribuiţi drept etalon ţărilor care au semnat Convenţia Metrului. Deşi aceste etaloane sunt păstrate în condiţii speciale, nu este posibilă evitarea completă a contaminării lor de-a lungul timpului.

Pentru a observa felul în care etalonul de kilogram a luat în greutate, echipa de cercetători condusă de Peter Cumpson, metrolog la Newcastle University, a folosit o tehnică imagistică denumită spectroscopie cu raze X. De-a lungul anilor, pe suprafeţele acestor etaloane s-au adunat zeci de micrograme de particule contaminante din carbon sau mercur. Această cantitate poate părea derizorie, însă în cazul cântăririi cu exactitate a materialelor radioactive aceste deviaţii produc efecte semnificative.

Prin folosire ozonului şi a luminii ultraviolete, legăturile catenare dintre atomii de carbon adunaţi la suprafaţă pot fi rupte, iar astfel o parte însemnată dintre particulele care au contaminat etaloanele poate fi îndepărtată. Pentru contaminarea cu mercur, însă, nu există deocamdată soluţii.