Jean-Claude Juncker are un avantaj enorm: viitorul presedinte al Comisiei europene, confirmat marti de deputatii europeni, cunoaste la perfectie masinaria comunitara. Mai mult: fostul premier luxemburghez, care si-a inceput cariera in vremurile cand dezbaterile erau dominate de Helmut Kohl si Francois Mitterrand, este, la cei 59 de ani ai sai, o batrana vulpe interguvernamentala.

Adaugand si lungul sau mandat de presedine al Eurogroup, se poate spune ca, teoretic, Jean-Claude Juncker este singurul lider european capabil, gratie experientei sale, sa trezeasca Uniunea Europeana, agitata de ascensiunea euroscepticismului si aflata inca sub impactul crizei datoriilor.

Pentru a reusi insa, Juncker trebuie sa-si afirme autoritatea si sa formeze un trio de lupta impreuna cu viitorul presedinte al Consiliului European si Inaltul reprezentant pentru politica externa.

Autoritate? Indispensabila in fata marilor state membre, precum Italia sau Franta, carora Juncker le datoreaza alegerea sa in fruntea executivului european, mereu tentate sa prefere relansarea in defavoarea reformelor absolut necesare.

Credibilitate? Inevitabila pentru a tine piept operatorilor financiari, pe de o parte interesate de o piata unica de capital si, pe de alta, mereu dispuse sa sanctioneze tarile mai fragile, precum Portugalia.

Lupta? Necesara pentru a urca panta politica, tot mai alunecoasa din cauza ratei ridicate a somajului, respingerii elitelor si eurofobiei in plina ascensiune.

Incepand din 2009, UE a adoptat numeroase legi. Acum, ea trebuie sa se dedice investitiilor in energie si informatica. Succesorul lui Jose Manuel Barroso spune ca, in plina criza, Uniunea Europeana "s-a vazut obligata sa repare avionul comunitar in zbor". A venit momentul redecolarii, dar pentru asta este nevoie, mai intai, de aterizare, considera cotidianul elvetian Le Temps.