"Aşa cum anii '80 au fost deceniul Japoniei, anii '90 deceniul SUA, iar următorii zece ani ai Chinei, perioada 2020-2030 ar putea fi deceniul european. Cred că fundamentele zonei euro luată pe ansamblu sunt mai puternice decât cele ale SUA şi Marii Britanii. (...) Zona euro a fost într-o poziţie mai bună să reziste evenimentelor din ultimii ani, fără să tiupărească bani la scara întâlnită în alte state", a afirmat Lillico.

După criza financiară declanşată în 2008, ţările din toată lumea încearcă să-şi restructureze şi să-şi reechilibreze economiile. Îndatorarea ridicată a statelor şi băncilor a împins zona euro în 2011 într-o recesiune prelungită. Statele Unite au înregistrat în această perioadă o creştere economică modestă, economia fiind însă susţinută de lichidităţile masive introduse de Rezerva Federală în sistemul financiar.

Banca Centrală Europeană a respins metoda folosită în Statele Unite, achiziţii de obligaţiuni în prezent de 85 de miliarde de dolari pe lună, dar a redus puternic dobânzile şi a asigurat fonduri uriaşe băncilor prin operaţiuni de refinanţare.

Şomajul din zona euro se situează la 12,1%, faţă de 7% în 2007. În comparaţie, SUA au o rată a şomajului de 7,3%. Îndatorarea raportată la PIB este estimată de FMI în acest an la 95% pentru zona euro şi 108% pentru SUA.

Motivul optimismului şefului Europe Economics este restructurarea masivă care are loc în zona euro, scrie CNBC. O uniune bancară se află în fază incipientă, iar statele zonei euro se apropie politic tot mai mult.

"Până la sfârşitul acestui deceniu, Uniunea Europeană îşi va fi rezolvat mare parte din dificultăţile politice. Va fi pe calea de a deveni un stat confederal, dacă nu cumva se va fi ajuns deja acolo", a adăugat Lillico.

Schimbările structuale, precum reformele de pe piaţa muncii, reducerea salariilor în sectorul public şi a deficitelor guvernamentale, sunt unele din măsurile care ar putea permite economiei zonei euro să înflorească în următorul deceniu, a mai spus el.