Universităţile private au fost, ani de zile, fabrici de diplome şi afaceri profitabile pentru cei care le-au înfiinţat. În ultimii doi ani, datele problemei au început să se schimbe, iar facultăţile private trebuie să găsească soluţii de avarie, în contextul în care tot mai puţini elevi reuşesc să treacă cu brio examenul de Bacalaureat şi ţinând cont că Bac-ul profesional ar putea fi, chiar din 2013, o opţiune pentru absolvenţii de liceu.

În 2011 și 2012, aproape 200.000 de elevi au picat examenul Bacalaureat. Acest lucru arată, pe de-o parte, situaţia dezastruoasă din sistemul de învăţământ preuniversitar şi îngroaşă cifrele de la şomaj. Pe de altă parte, eşecul este echivalent şi cu intrarea pe o pantă descendentă a „fabricilor de diplome”. Sub renumele de „facultăţi uşoare”, acestea au beneficiat de un număr impresionant de studenţi în ultimii 15 ani, însă acum trebuie să îşi regândească strategiile de atragere a numărului din ce în ce mai mic al absolvenţilor de liceu cu diplomă de Bac. Iar dacă acum câţiva ani elevii stăteau cu emoţii că ar putea să nu prindă un loc chiar şi la o facultate privată, astăzi facultăţile aleargă după studenţi pentru a-şi completa locurile disponibile. În acest context, lupta între facultăţi va fi crâncenă şi pe viitor şi deja unele universităţi private se gândesc că ar putea chiar să îşi închidă porţile.

Lupta pentru studenţi
În România, în afara instituţiilor de învăţământ superior de stat, există 56 de universităţi private înregistrate, 35 acreditate şi 21 autorizate să funcţioneze provizoriu. Cele mai multe instituţii de învăţământ superior privat au funcţionat înainte de anii 2000, potrivit Ministerului Educaţiei.
Potrivit aceleiaşi surse, în 2001 şi 2002 au fost lichidate cele mai multe universităţi particulare – 33. După această dată însă, numărul acestora s-a stabilizat, iar în ultimii 10 ani au mai fost înfiinţate numai cinci universităţi.

Aproape 400.000 de studenţi au început, la 1 octombrie 2012, un nou an universitar în universităţile de stat şi alţi aproximativ 145.000 în universităţile particulare, conform estimărilor Ministerului Educaţiei. Dintre aceştia, 62.400 ar trebui să fie boboci la universităţile de stat, pe locurile subvenţionate, fiindcă acesta este numărul maxim de locuri alocate de la bugetul de stat pentru anul I, ciclul de licenţă. În urmă cu opt ani, numărul estimat al studenţilor înscrişi la o universitate, fie ea de stat sau privată, era de aproximativ un milion, adică de trei ori mai mult decât în anii ’90 şi de aproape două ori mai mult decât în prezent. Iar dacă până în anii 2000, din rândul celor care mergeau la facultate cei mai mulţi alegeau facultăţile de stat, potrivit unui raport al Ministerului Educaţiei, în 2008, 70% dintre cei înscrişi la universităţile din România optaseră pentru universităţile particulare. Astăzi, în contextul în care rata de promovabilitate la Bacalaureat este în continuă scădere şi a fost decisă introducerea Bac-ului profesional, ai cărui posesori nu se vor putea înscrie mai departe la facultate, ci vor intra direct în „câmpul muncii”, este posibilă o revenire la situaţia din anii ’90.

A fost odată...

Ani la rând, universităţile private au înregistrat venituri care ar fi stârnit invidia oricăror companii multinaţionale. De pildă, în 2010, veniturile lor au totalizat aproape 200 de milioane de euro, potrivit bilanţurilor depuse la Ministerul Finanţelor.
Cu toate că 2011 nu a mai fost un an la fel de bun ca precedentul, universităţile private au înregistrat, totuşi, venituri de şapte sau opt cifre, în euro. Numai Universitatea Spiru Haret a înregistrat venituri de aproximativ 51 de milioane de euro în 2011, Universitatea Dimitrie Cantemir – aproximativ 6,8 milioane de euro, iar Universitatea Româno-Americană – circa 7,7 milioane de euro.

Preşedintele Uniunii Universităţilor Private Acreditate, Aurel Ardelean, a explicat că, în contextul reducerii numărului de studenţi, unele universităţi private riscă să dispară. Desigur, această teamă pare să fie numai a universităţilor particulare mai mici, mai puţin cunoscute şi care sunt în provincie. În Capitală, apele par să rămână în continuare la fel de liniştite. Cel puţin la nivel declarativ.

Reprezentanţii Spiru Haret, cea mai mare universitate privată din România, spun că „judecând după trendul ultimilor ani”, nu consideră că vor ajunge la o „restrângere de activitate”.

Treptat, pentru a-şi menţine ridicat numărul de studenţi, instituţiile de învăţământ apelează la diferite metode. De pildă, Aurel Ardelean, care este şi rectorul Universităţii de Vest Vasile Goldiş din Arad, spune că universitatea pe care o conduce „acordă burse de performanţă pentru cei cu medie peste 9”. Mai mult, elevii cu rezultatele cele mai bune nu plătesc primul an de studiu. Alte instituţii private de învăţământ superior fie s-au gândit să propună reducerea taxei pentru studenţii din anul I din ciclul de licenţă, fie organizează meditaţii gratuite pentru sesiunea din toamnă a Bac-ului, fie scot în faţă condiţiile bune din cămine sau sălile de sport moderne pe care le au în dotare.

Pentru a supravieţui însă, unele universităţi au găsit şi alte soluţii de avarie: îşi închiriază sălile pentru nunţi sau botezuri.

Este şi cazul Universităţii Ioan Slavici din Timişoara, unde au existat informaţii conform cărora la parterul instituţiei de învăţământ superior sălile se transformă în timpul weekendului în locuri pentru organizat nunţi, botezuri sau petreceri.

Postlicealele, concurenţii direcţi ai universităţilor private

La sfârşitul lunii august 2012, potrivit Institutului Naţional de Statistică, numărul şomerilor sub 25 de ani era de 87.943. O parte dintre aceştia sunt cei care au studii superioare, însă o altă parte, mult mai mare, sunt cei care nu au trecut cu brio examenul de maturitate. Tot din cauza ratei de promovare foarte mici, mulţi astfel de elevi se orientează spre şcolile postliceale, care primesc atât absolvenţi de liceu cu Bacalaureat, cât şi fără. În general, şcolile postliceale organizează cursuri pentru peste 100 de specializări din diferite domenii, cum ar fi sănătate, turism, alimentaţie, auto, electronică, foarte căutate pe piaţa muncii din România sau din străinătate. În aceste condiţii, în care absolvenţii de liceu pot deveni asistenţi medicali, editori de imagine, mecanici sau agenţi vamali fără să deţină diploma de Bac, iar cursurile durează doi sau trei ani în funcţie de specializare, pe termen lung, şcolile postliceale ar putea deveni un concurent serios pentru universităţi.

Cum este la alţii
În Franţa, sunt 83 de universităţi de stat care au adunat prestigioase premii internaţionale şi sunt reputate centre de cercetare. Dintre acestea, 12 sunt printre primele 122 universităţi europene. Şi în ţara lui Moliere, din multitudinea de universităţi, diferenţa se face între cele private şi de stat, durata cursurilor (3, 4 sau 5 ani), modalitatea de admitere (unele şcoli au ca precondiţie urmarea unui an pregătitor înainte de a intra propriu-zis în anul I, sau prin concurs) şi specificitatea formării (şcoli comerciale, de ingineri, de ştiinţe politice sau şcolile normale superioare). Diferenţa se face în funcţie de clasamentele internaţionale, cu cât o universitate este mai sus în aceste clasamente, cu atât este mai bine văzută şi pe piaţa muncii, asigurând o inserţie profesională mai mare. Studiile de licenţă au însă o altă filosofie decât în România.

Studenţii au posibilitatea să aleagă, în anul terminal, adică în cel de-al treilea, între licenţa profesională şi cea generală. Pentru cei care vor ca după cei trei ani de studii să îşi găsească un loc de muncă este suficientă licenţa profesională, gândită astfel încât să îi ofere viitorul angajat toate elementele necesare pe piaţa muncii, însă cei care vor să îşi continue studiile pot merge la filiera generală. Cei care au licenţa profesională îşi pot continua mai greu studiile. Taxele anuale variază în general între 600-800 de euro pe an, însă marile şcoli au taxe şi de patru ori mai mari – cum ar fi cazul şcolilor comerciale private, care încasează şi taxe cuprinse între 4.500 şi 7.000 de euro anual.


În Marea Britanie, sunt peste 150 de universităţi şi colegii care primesc, an de an, studenţi din întreaga lume, în cele trei tipuri de instituţii care există în sistemul universitar: colegiile, universităţile şi instituţiile de învăţământ superior. În plus, există doar două instituţii de acest fel, BPP şi Universitatea din Buckingham, pentru care statul nu oferă subvenţii pentru plata taxelor de şcolarizare. Există o ierarhie strictă a universităţilor britanice, „grupul Russel” fiind cel care concentrează cele mai prestigioase univerităţi, orientate spre cercetare, dintre care fac parte şi bine cunoscutele Oxford şi Cambridge. Pe lângă faptul că universităţile membre ale acestui grup au cea mai mică rată de abandon, cei care termină o specializare la una dintre ele sunt şi cel mai bine cotaţi pe piaţa muncii. Universităţile de stat engleze şi scoţiene pot încasa până la 3.300 de lire sterline pe an ca taxă de studiu, însă şi sistemul de burse şi facilităţi este unul bine pus la punct, astfel încât mulţi studenţi pot încasa granturi generoase.

VENITUL PRINCIPALELOR UNIVERSITĂŢI PRIVATE ÎN 2011
Universitatea Spiru Haret 51 milioane euro
Universitatea de Vest Vasile Goldiş, Arad 14,8 milioane euro
Universitatea Titu Maiorescu 9,7 milioane euro
Universitatea Româno-Americană 7,7 milioane euro
Universitatea Dimitrie Cantemir 6,8 milioane euro
Universitatea Ecologică 4,8 milioane euro
Universitatea Petre Andrei, Iaşi 4,4 milioane euro
Universitatea Hyperion 4,2 milioane euro
Universitatea Nicolae Titulescu 3,5 milioane euro
Universitatea Bioterra 3,1 milioane euro
Universitatea George Bacovia, Bacău 1,7 milioane euro
Universitatea Dimitrie Cantemir, Târgu Mureş – 1,7 milioane euro
Universitatea Andrei Şaguna, Constanţa 1,3 milioane euro
Sursa: Ministerul Finanţelor, calculat la o rată de 4,5 lei/euro



PROMOVABILITATEA LA BAC
Sesiunea din vara 2011 – 45,71%
Sesiunea din toamnă 2011 – 16,8%
Sesiunea din vara 2012 – 44,41%
Sesiunea din toamna 2012 – 24,7%