Filmul Iron Man 3 s-a bucurat de un succes extraordinar în întreaga lume, inclusiv în Europa Centraă și de Est. Premiera sa a marcat cel mai impresionant sfârşit de săptămână pentru un film Marvel Comics în Ungaria şi România, iar în Polonia a înregistrat încasări de peste 4 milioane USD, cu puţin peste 2 milioane USD atât în Republica Cehă, cât şi în Ungaria şi peste 44 milioane USD în Rusia!

Dar înainte ca Marvel Comics să îi creeze pe Tony Stark şi compania sa, Stark Industries, în anul 1963. În 1958, americanul Ralph Mosher care lucra pentru GE, a dezvoltat „Meşterul” (Handyman) pentru Programul comun de propulsie nucleară a aeronavelor AEC (Comisia de Energie Atomică) – USAF (Forţele Aeriene SUA).

GE trebuia să dezvolte un manipulator unic care să poată participa la experimentele realizate cu un motor atomic de avioane. Chiar dacă manipulatorii erau masivi, trebuiau să se ocupe de operaţiuni delicate. Mosher era inginer mecanic și a fost chemat să asigure echipamentele necesare.
„Mi-am dat seama că de la un anumit punct, îmbunătăţirile aduse dexterităţii mecanice nu influenţau prea mult performanţa manipulatorului,” a declarat Mosher. „Am început să mă întreb de ce oamenii sunt atât de eficienţi, în timp ce roboţii subordonaţi lor sunt atât de neîndemânatici. În curând, mi-a fost clar că operatorului manipulatorului îi lipsea ceva cu care era obişnuit, adică simţul tactil.”

 

 

 

 

Aceasta a fost probabil una dintre cele mai mari contribuţii ale lui Mosher la proiect – adăugarea simţului tactil. Astfel, manipulatorii Meşterului aveau suficientă sensibilitate pentru a forma o piramidă de ouă, dar şi suficientă forţă pentru a ridica obiecte grele.

La conferinţa de presă în care a fost prezentat Meşterul, Mosher a ridicat şi a mutat un ciocan, dar a rotit şi un cerc hula hoop pentru a ilustra versatilitatea creaţiei sale.
Ulterior, Mosher s-a folosit de rezultatele activităţii sale pentru a crea „Hardiman”, braţele mecanice care puteau fi „purtate” de utilizator. Nu erau la fel de elegante ca opera lui Tony Stark şi nu purtau culorile roşu şi auriu ale maşinilor retro, însă erau o realizare impresionantă a echipei tehnice de la GE – menită să fie folosită în lumea reală.
Şi cine ştie, poate că rezultatele lui Mosher au reprezentat una din sursele de inspiraţie ale creatorilor cărţii de benzi desenate Iron Man în anii 1960. Aşa cum ne-a spus Tony Stark în primul film Iron Man: „Nu este un echipament, îl port – este un costum. Sunt chiar eu!”