Programul de relaxare cantitativa (QE) lansat de BCE poate fi, desigur, criticat. Dar existenta lui reprezinta o infrangere a logii care domina in Germania, in special la Bundesbank si la sediul ministerului federal al finantelor, Wilgelmstrasse, potrivit careia nu poate fi vorba despre un risc inflationist.

Conform acestei logici, orice infuzie de capital risca sa creeze o distorsiune a pretului datoriei pe piat, care ar incuraja "elevii rai" sa-si reduca eforturile" si dorinta de aplicare sau ducere la bun sfarsit a reformelor structurale.

Prin urmare, in ochii Berlinului, QE este nociv pentru ca impiedica piata sa functioneze normal. 

Hotarand sa arunce in circuitul financiar al comunitatii monetare cel putin 1.140 de miliarde de euro, Mario  Draghi a lansat, practic, un atac direct la aceasta logica a Germaniei. El a ales sa puna accent pe riscul legat de o inflatie slaba, pornind de la convingerea ca masurile BCE reprezinta un sprijin acordat reformelor, contracarand efectele negative ale acestora.

De fapt, strategia "maximalista" a Germaniei, cea intruchipata de ministrul federal de finante, Wolfgang Schauble, deranjeaza de mai mult timp Europa. Schauble pledeaza pentru continuarea inflexibila a unei austeritati vazuta ca o insanatosire inevitabila si factor purificator, prin intermediul "ameliorarii competitivitatii". 

Dar aceasta strategie a costat mult zona euro. Ea a ruinat cateva economii, de la Grecia pana in Italia, alimentand temerile ca aceasta cura de austeritate va continua la nesfarsit.

Totusi, pentru a-si pune planul in aplicare, seful BCE a fost nevoit sa faca unele concesii Germaniei. Printre altele, QE a putut vedea lumina zilei gratie unei cvasi-renuntari la o politica de relansare coordonata. Alta concesie facuta Berlinului vizeaza o foarte slaba mutualizare a riscului acestui program de achizitii de obligatiuni suverane.