''Pe la prânz, înainte să le bată la poartă musafirii, mama pregătea aluatul din făină, apă, ulei, puțin zahăr și drojdie. Nu era greu de făcut, dar rezultatul final era extraordinar, mai ales că gogoșile mamei erau umplute cu lictar dulce și aromat, iar după ce erau gata se pudrau din belșug cu zahăr fin'', scrie, intr-un reportaj pe aceasta tema, agentia Agerpres in pagina electronica, referindu-se la relatarile doamnei Cornelia.

Din cămară aduce un borcan cu dulceață fiartă ore în șir fără un strop de zahăr, așa cum a învățat acasă. ''Vezi ce bine s-a păstrat? Nu are pic de conservanți''. Tot acolo, Cornelia așterne un strat fin de făină albă, iar apoi, dintr-o bucată de aluat, întinde o foaie subțire. Din loc în loc, pune câte o linguriță din gemul făcut în toamnă.

''La mama, dulceața era la alegere, pentru că așa arătai satului că te pricepi la gospodărie și lumea te vorbea de bine. O gospodină adevărată avea în casă dulceață de prune, de caise, cireșe, vișine și un amestec din fructele toamnei. Cea mai bună era însă dulceața din must''. Cornelia zâmbește și explică: ''Dulceața se pregătea din mustul proaspăt stors, care se fierbea, cu puțin zahăr, până când ajungea la consistența unei paste. Nu era nevoie de conservanți și rezista până în toamna următoare. Are un gust deosebit''.

După ce a așezat dulceața, împăturește foaia de aluat în două și ia un pahar din sticlă mai groasă, cu ajutorul căruia taie bucăți în forma unei jumătăți de cerc. Intr-o tigaie adâncă uleiul era deja încins, numai bun pentru copt gogoșile. Rumenite la foc mediu și scoase pe un șervețel din hârtie, le-a pudrat apoi cu zahăr din belșug. Gustul nu poate fi descris, dar vă recomand să urmați obiceiul din satul Corneliei și să însoțiți gogoșile de post cu un pahar de vin alb, ușor dulceag. Sunt o minunăție!