In consecinta, IIF pledeaza pentru marii creditori ai Atenei, Uniunea Europeana (UE) si Fondul Monetar International (FMI) sa-si revizuiasca exigentele privind rigoarea masurilor care se impun si sa analizeze posibilitatea acordarii unei finantari „aditionale” in favoarea Greciei.

In Irlanda, afirma autorii studiului, „masurile de ajustare au fost dureroase, dar mai blande din punctul de vedere al impactului politic si social”. In opinia lui Jeffrey Anderson, director pentru afaceri europene la IIF, in cazul Irlandei, prezentata frecvent drept povestea de succes a redresarii comparativ cu Grecia, vesnicul elev nesilitor si care traverseaza al saselea an de recesiune dupa trei ani de cura de austeritate, „obiectivele stabilite au fost realizabile. Cele fixate pentru Grecia, nu”, noteaza expertul.

„O ajustare bugetara mai temperata a ajutat Irlanda sa-si regaseasca drumul spre crestere. Daca o astfel de politica ar fi aplicata Greciei pentru a regasi panta ascendenta, s-ar impune o finantare suplimentara”, a estimat el. UE nu exclude o modificare de abordare a problemei elene, care ar putea insemna stergerea unei alte parti a datoriei Atenei, daca partea elena respecta foaia de parcurs a austeritatii si reformele care i-au fost prescrise, dar, deocamdata, nu a fost luata nici o decizie ferma.