Retragerea din activitate este greu de conceput pentru oamenii de afaceri cu businessul în sânge, deşi au peste 50 de ani şi au strâns suficient de mulţi bani pentru o viaţă liniştită. Cum arată planurile pentru perioada de aur ale unor afacerişti obişnuiţi să ruleze zeci milioane de euro anual?


Căutătorul de aur negru
Atingerea pragului de 65 de ani nu îi va schimba cu nimic viaţa omului de afaceri Ovidiu Tender, care are acum 56 de ani şi îşi propune să rămână activ în business şi după depăşirea vârstei de pensionare. Proprietarul grupului energetic cu acelaşi nume intenţioează să se ocupe de afaceri atât timp cât îi permite „ceasul biologic”. „Nu vreau să mă pensionez. Acesta e modul meu de a trăi. Vreau să muncesc, nu am alte preocupări care să îmi dea satisfacţia pe care mi-o dă munca”, mărturiseşte omul de afaceri. El spune că şi atunci când pleacă în vacanţe îmbină utilul cu plăcutul.

„Am fost în vacanţă în Insula Eghina din Grecia unde am un hotel, să văd cum mai merge afacerea. Şi când vizitez Austria, trec pe la firma mea de acolo. Întotdeauna în locaţiile în care merg, merg şi în interes profesional”, mai spune Ovidiu Tender. Acesta menţionează că singurul „sport” pe care îl practică cu plăcere este acela de a crea şi dezvolta afaceri. „Când rezultatul este pozitiv, am satisfacţia că am făcut bine. Decizia de a investi în domeniul resurelor naturale a fost inspirată. Resursele naturale, industria alimentară şi agricultura sunt foarte necesare în economia actuală şi vor avea căutare”, anticipează şeful Grupului Energetic Tender. Acesta adaugă că se află în plin proces de expansiune internaţională, în domeniul resurselor naturale, precum petrol şi gaze. „Avem contracte de concesiune, suntem activi şi în Myanmar. Vom deschide un sediu la Singapore”, spune Tender, referitor la operaţiunile grupului din Asia, care includ şi proiecte în Tadjikistan şi Georgia. Dar planurile temerarului român nu se opresc la Asia şi Africa, unde momentan se desfăşoară majoritatea operaţiunilor internaţionale ale grupului. Următoarea ţintă va fi America de Sud.

Matematică şi golf
La fel de activă în „anii de aur” îşi propune să fie şi Monica Tatoiu, pentru care timpul nu s-a oprit în loc în martie 2010, când a plecat de la cârma companiei căreia îi pusese bazele cu 15 ani mai devreme: Oriflame România. Şi chiar dacă a împlinit 61 de ani şi şi-a depus dosarul de pensionare anticipată, aceasta nu renunţă la planurile de a face bani. „Investesc în bonduri guvernamentale româneşti şi nemţeşti. Nu dau altora pe mână banii mei. Nu cred în pensiile private, pentru că am vazut ce înseamnă lăcomia. Lumea băieţilor de pe Wall Street a demonstrat că nu merită încrederea mea”, spune Tatoiu. Aceasta crede în puterea antreprenoriatului şi intenţionează să le facă concurenţă suedezilor de la Oriflame cu noua sa afacere cu produse cosmetice germane pe care vrea să o deschidă în curând. „Voi fi acţionar. Vreau să las acest business fiului meu”, menţionează Tatoiu, care crede că în anii viitori antreprenoriatul va fi crucial, deoarece locurile de muncă nu vor mai fi ca în 2007, 2008.

Chiar dacă vrea să îi lase moştenire viitoarea afacere, Monica Tatoiu îşi sprijină fiul de 18 ani în îndeplinirea altor vise, care nu au nicio legătură cu businessul de cosmetice. „Vrea să devină inginer de rachete nucleare submarine. Îi caut o fabrică unde să facă practică şi să vadă ce face un inginer”, mai spune Tatoiu, adăugând că fiul său vrea să lanseze şi o afacere cu iguane. În ajunul pensionării, fosta profesoară a redescoperit pasiunea pentru matematică. „Ofer meditaţii pentru colegii fiului meu. Pot face un copil care urăşte matematica să-i placă această materie”, povesteşte Tatoiu. Pe agenda încărcată a fostei şefe de la Oriflame figurează şi participarea la un concurs de golf. „Am învăţat să joc golf de la zero în ultimele luni. Este cel mai frumos sport pentru persoanele de peste 50 de ani”, mărturiseşte Monica Tatoiu.

Aviatorul apicultor
În timp ce fosta şefă a companiei de cosmetice priveşte încrezătoare către anii de aur, perspectiva retragerii din activitate nu este una tocmai optimistă pentru Marin Cruţescu (61 de ani), cel care în urmă cu aproape 20 de ani a adus în România termopanele germane Gealan, business puternic afectat de criză. Fostul aviator, care spune că nu a mai fost în concediu din 1991, de când s-a întors din Războiul din Golf, oftează la gândul pensionării şi al despărţirii de afacerile sale, în contextul rezultatelor slabe pe care le înregistrează acum. Prioritatea numărul unu, înainte de a se retrage, o constituia aducerea pe „linia de plutire” a firmelor proprii, specializate în producţia de termopane şi case pasive, cu un consum scăzut de energie pentru încălzire.

Dar comenzile puţine şi deprecierea monedei naţionale i-au îngreunat şi mai mult sarcina „Problema este că nu avem de lucru, noroc că am ceva export. Mai am un credit de 2,5 milioane de euro. La o depreciere cu 30 de bani a leului, plătesc 50.000 de lei în plus pe lună”, mărturiseşte Cruţescu. Acum, după ce a bătut palma cu proprietarul producătorului de polistiren Arcon pentru vânzarea grupului său de firme, se poate dedica hobbyurilor sale, apicultura şi pomicultura. Astfel, stupii de albine şi pomii care vor fi plantaţi pe cei 20.000 de metri pătraţi de teren din jurul casei pe care o are în provincie îi vor ocupa aproape tot timpul.

Limonadă la terase portugheze
Spre deosebire de ceilalţi trei antreprenori, care vor să practice şi în anii de aur o parte din îndeletnicirile actuale, Grigore Horoi (56 de ani), preşedintele Agricola Bacău, vrea să se dedice în acea perioadă tuturor activităţilor pe care nu le poate desfăşura acum. „Voi avea suficiente resurse financiare să menţin nivelul de trai actual. Vreau să călătoresc, să cunosc oameni, să citesc cărţi”, mărturiseşte omul de afaceri din Bacău. El spune că deşi mai sunt multe locuri de vizitat în România, vrea să meargă şi în America Centrală. „Ar fi interesant şi în Portugalia. Au nişte piaţete vechi cu straduţe înguste, cu terase şi limonadă, oameni îmbrăcaţi de vacanţă, zâmbitori”, enunţă şeful Agricola. O fantezie de a sa, legată de sportul său preferat – tenisul – este să participe la un turneu Roland Garros, astfel încât cunoscuţii să îl vadă la televizor cu „pălărie din aceea faină, albă”. În ceea ce priveşte viitorul companiei sale fără el, Horoi nu îşi face griji. „Va rămâne o echipă, nu sunt eu buricul planetei. Datoria noastră este să facem ca această corabie să plutească până la mal, vedem dupa aceea ce se întâmplă”, conchide şeful unuia dintre cei mai mari producători de carne de pasăre din România.

Dacă omul de afaceri din Bacău intenţionează să practice după vârsta de 65 de ani cu totul alte activităţi decât în prezent, antreprenoarea din Banat Maria Grapini vrea să se dedice şi atunci proiectelor sociale pe care le derulează acum.

Promotoarea Indiei şi a femeilor
Maria Grapini (57 de ani) vrea să rămână activă şi după ce se va retrage de la conducerea companiilor proprii din industria textilă, care i-au adus anul trecut o cifră de afaceri de aproape cinci milioane de euro. Ea speră ca fiul său, care lucrează alături de ea de zece ani, să preia frâiele acestor companii. Chiar dacă nu va mai administra afaceri, antreprenoarea din Banat va avea atât de multe proiecte, încât noţiunea de timp liber nu-şi va găsi loc în vocabularul său. „Voi continua să lucrez doar în proiecte sociale, cum ar fi fundaţia Speranţă pentru Voi, unde sunt preşedinte. Începem un proiect de construcţie a unui cămin pentru bătrâni, în Giroc”, precizează Grapini. În calitate de preşedinte al Asociaţiei Femeilor Antreprenor din România, aceasta vrea să continue activitatea de mentorat pentru dezvoltarea afacerilor, pe care o derulează acum cu trei tinere, una din Arad şi două din Timişoara. „Am foarte multe proiecte, sunt şi consul onorific al Indiei. Rolul meu este să promovez India în relaţia cu România, intermediez întâlniri între oameni de afaceri din India cu reprezentanţi ai companiilor şi autorităţilor române”, explică Maria Grapini.
Apropierea vertiginoasă de pensionare nu îi sperie pe aceşti oameni de afaceri pentru care „anii de aur” reprezintă, de regulă, o continuare a eforturilor întreprinse până acum. În timp ce pentru aproape 5,5 milioane de români atingerea pragului de 63 de ani la femei şi 65 de ani la bărbaţi a însemnat sistarea activităţii profesionale şi trecerea la o pensie de 700 de lei în medie, există şi oameni care nu se pot opri din activitate nici după împlinirea acestei vârste. Ce îi face să meargă mai departe: pasiunea pentru afaceri.