"Acesti virusi care distrug bacterii contin doua programe de comportament. Unul obliga celula sa produca o mare cantitate de copii si o viruseaza cu un program de autodistrugere, iar odata cu punerea in miscare a celui de-al doilea program, el se integreaza in ADN-ul ei, retragandu-se "in umbra, pentru a renaste la un moment dat", explica Nonia Pariente.

Bolile si infectiile nu sunt ceva de care sufera numai omul si alte vietati multicelulare - intre bacterii si virusi se duce de sute de milioane de ani o adevarata batalie pentru supravietuire.

In miliarde de ani, virusii au invatati sa distraga atentia sistemelor de protectie a microbilor, acestia din urma elaborand, la randul lor, un fel de "antivirus" genetic, sistemul CRISPR-Cas9, care depisteaza urmele ADN-ului de virus in genomul microbului, determinandu-l sa "se sinucida" pentru a apara bacteriile invecinate. Virusii au raspuns la aceste masuri de "aparare evoluata" creand un anti-antivirus, care sa nimiceasca CRISP-Cas9.

Pe de alta parte, oamenii de stiinta au stabilit ca moleculele de proteinile scurte arbitrium sunt destinate, in realitate, comunicarii intre virusi, nu intre bacterii. Experimentele efectuate de geneticienii israelieni au demonstrat ca aceste molecule obliga virusul "sa treaca" de la un program de inmultire la altul. In prezenta arbitrium, virusii "intra in umbra", patrunzand in ADN-ul bacteriilor.

Cercetatorii au ajuns la concluzia ca acest sistem de semnale functioneaza ca o forma de inteligenta colectiva a virusilor, care le permite sa-si cooroneze comportamentul. Cand sunt putini virusi, lor le convine sa se inmulteasca, infectand noi bacterii si omorandu-le, dar cu timpul devin prea multi si bacteriile incep, in grup, sa rectioneze.