In anii 1930, pe vremea sovietlor, biserica de piatra din Scerbatovka a fost distrusa, ca multe alte lacasuri de cult din Rusia. Din caramida ei a fost construita o scoala, aflata acum in paragina.

Sunt putine familii cu copii in comuna, pentru ca tinerii fug la oras. In primul rand pentru ca aici nu au de lucru.

Nu numai ca nu exista locuri de munca, dar nu exista nici internet, iar punctul sanitar a fost amenajat intr-un vagon de tren. Clubul si posta nu functioneaza.

Cu toate astea, satul continua sa traiasca.

Vara, localitatea prinde viata: copiii vin la parinti, nepotii vin la bunici. Mai sunt si unii care, iubitori de natura, vin sa petreaca vacanta in salbaticie, intr-o liniste deplina.

Exista si viata culturala: o bibilioteca si o biserica noua, de lemn.

Unul dintre cei mai batrani locitori ai satului - Valentina Lapsonkova. A implinit anul acesta 93 de ani.

La 92 de ani, singurul veteran de razboi din Scerbatovka inca mai trebaluieste prin gradina si adora pescuitul.

Asa arata punctul sanitar.

Din trei parti, satul este inconjurat de padure, iar a patra parte are iesire la raul Oki.

Sa locuieti la tara, unde poti petrece mult timp in aer liber tinde sa devina o moda in Rusia. Sau o afacere, apartamentele din oras fiind inchiriate.

Inainte, in sat acum erau multe animale, in special vaci. Acum, putini sunt cei care isi permit sa creasca asa ceva. 

In schimb, gaini are toata lumea.

Asa arata centrul satului: noua biserica de lemn, clubul lasat in paragina, ruinele scolii si un monument.