Profesia: vanzatori de arme cibernetie. Sunt cativa in intreaga lume. Isi vand experienta in pirateria informatica, iar clienti sunt agentii de informatii si intreprinderi.


Hackerii ii spun „the Grugh”. Traieste la Bangkok si vinde arme. Sau, mai exact, arme cibernetice. Este vorba de coduri concepute pentru a exploata punctele vulnerbile ale sistemelor logistice. Odata bresa obtinuta, agresorul poate intra in retea pentru a-si duce la indeplinire infractiunea: sustragere de fisiere confidentiale, instalarea unor „cartite” care sa permita spionarea victimei sau inocularea unui virus in sistem pentru deteriorare, vezi distrugere.

Intervievat in urma cu un an de publicatia americana Forbes, the Grugq s-a lasat fotografiat in fata PC-ului sau, intr-o cafenea, cu o geanta plina de bani la picioare. Un gest de neinteles in lumea ascunsa a mercenarilor cibernetici, care ies extrem de rar in lume. Nu se stiu multe despre ei. Cati sunt? Cu siguranta, nu sunt multi. „De regula, sunt fosti hackeri, care si-au creat o agenda de adrese foarte bogata. De fapt, ei se comporta ca niste brokeri”, explica un cunoscator.

Un caz tipic. Un client vrea sa puna la punct o operatiune de intruziune si are nevoie, in acest scop, de competente specifice – spre exemplu, de specialisti in atac de la distanta. Prin urmare, el se adreseaza unuia dintre acesti brokeri. Acesta recruteaza mai multi hackeri, care pot fi din diferite colturi ale lumii. De la „locurile lor de munca”, ei scriu bucata lor din program. Nici unul nu are o viziune de amsamblu a proiectului, nici unul nu cunoaste destinatarul final. Nici intermediarul nu stie mai mult. Singura lui certitudine este partea din castig – intre 10 si 15%.

Cine comanda aceste programe? Agentii de spionaj in cele mai multe dintre cazuri. Se spune ca foarte activa pe aceasta piata este China. Dar nu e singura. „Piata numara aproximativ 20 de potentiali cumparatori”, spune Jonathan Brossar, un creator de start-upuri si un renumit hacker, exilat in Australia.

Daca nu a lucrat niciodata pentru „o agentie”, Jonathan stie, totusi, cum functioneaza aceasta piata. Putin hackeri sunt capabili sa elaboreze astfel de programe, iar unii refuza acest gen de misiune. „Este greu de dat o cifra, dar as spune ca sunt 100, nu mai mult”, afirma Jonathan, citat de publicatia franceza L’Express. Sistemul functioneaza si in sens invers. Adica un „pirat” poote contacta un broker pentru ca a pus la punct o noua arma si vrea un cumparator. Brokeri se angajeaza sa-i gaseasca un client.

Sa depistezi punctul nevralgic al retelei de logistica a unei institutii este o specialitate care se vinde foarte bine. „Acest gen de aplicatie, care permite o intrare foarte discreta intr-un sistem, poate valora cateva zeci de mii de dolari, uneori chiar sute de mii, in functie de tinta”, precizeaza Jonathan Brossard.

O afacere suficient de banoasa pentru cele cateva societati care s-au decis sa se pozitioneze pe acest segment. Cate sunt? O intrebare fara raspuns precis. Fie ca e vorba de Statele Unite, de Rusia sau de Franta, toate au inscrise aceleasi cuvinte pe placuta de identificare: „societate de consultanta in domeniul securitatii”. Sub aceasta titulatura apar ele in public. Spre exemplu, ele propun marilor companii sa testeze soliditatea dispozitivului de securitate, incercand sa patrunde in reteaua lor informatica.