La centrul de cercetare al NASA din statul Texas, se lucreaza la un motor capabil sa invaluie nava cosmica intr-un „balon de deformare”: pe de o parte spatiul va fi largit, iar pe de alta – redus. Astfel, aparatul zburator „se va indeparta de Terra spre destinatia lui indepartata dupa modelul spatiu-timp, care combina spatiul tridimensional si timpul unidimensional intr-o constructie numita continuu spatiu-timp”.

Ideea apartine fizicianului Harold White. In varsta de 43 de ani, inventatorul si-a cladit calculele pe teoriile colegului mexican Miguel Alcubierre, care a estimat in 1994 ca viteza luminii indicata de teoria relativitatii elaborata de Albert Einstein, adica 300.000 kilometri pe secunda, poate fi depasita daca oamenii de stiinta vor identifica o modalitate de a controla densitatea spatiului.

In prezent, White si echipa lui incearca sa deformeze traiectoria fotonului, pentru a afla daca este posibil sa atinga o viteza mai mare decat cea a luminii. In opinia expertului, daca natura este in stare de asa ceva, inseamna ca si omul poate incerca. In acelasi timp, el recunoaste ca realizarea unei nave dupa modelul USS Enterprise este o chestiune de viitor indepartat. In accelasi timp, el spune ca proiectul lui trebuie sa deschida posibilitati pentru zboruri spatiale de foarte lunga durata si la mare distanta. Timpul consumat pe drumul spre alte sisteme stelare poate fi redus de la zeci de mii de ani la saptamani sau luni.

Colegii lui White considera ideea omului de stiinta „de-a dreptul nebuneasca pentru vremurile noastre” si sustin ca este nevoie de timp pentru a duce studiul la bun sfarsit. Astfel, Richard Obousy, fizician si presedinte al Icarus Interstellar, a declarat: „Suntem tentati sa supraestimam ce putem face pe termen scurt, dar in marea noastra majoritate subestimam posibilitatile noastre pe termen lung”.