Majoritatea statelor europene se intreaba cum pot sa-si recapete competitivitatea. Reducerea salariilor face parte dintre pistele urmate. In acest timp, anagajatii norvegieni din sectorul privat ameninta cu greve pentru o revalorizare a salariilor lor. Alimentata de veniturile petroliere, economia Norvegiei uluieste cu performantele ei macroeconomice. Cu o crestere a Produsului Intern Brut de 3,5% in 2012, cu o rata a somajului de 3,6% din populatia activa si un venit mediu lunar de 5.300 euro, s-ar putea crede ca este paradisul pe pamant. Dar aceste statistici iesite din comun intr-o Europa confruntata cu o criza fara sfarsit, parca, ascund un rau nebanuit.

Prea bine platiti, norvegienii nu muncesc suficient. Castigurile salariale medii ale norvegienilor sunt cu 60% mai mari decat media salariilor europene. Incepand cu 2000, ele au progresat cu 63%. „Fara un efect pozitiv pentru economie”, a subliniat Dag Aarnes, economist la Asociatia intreprinderilor norvegiene. Cei 50.000 de imigranti pentru 5 milioane de locuitori, care intra anual in tara in cautarea unui loc de munca, sunt insuficienti pentru a crea a stabiliza evolutia salariilor.

Considerand ca nivelul lor de trai le permite, norvegienii vor o reducere a programului de lucru. Potrivit OECD, ei ocupa locul trei in lume in topul mondial al lucratorilor care presteaza cele mai putine ore de munca, dupa olandezi si germani. Faptele sunt elocvente. Cu un grad de ocupare a fortei de munca de 61%, regatul scandinav se situeaza intr-un zona care regrupeaza Grecia, Ungaria, Spania si Italia. Adica tari care intampina, in prezent, cele mai mari probleme in Europa.

„Castigam suficient de mult pentru a ne oferi un stil de viata nordic: mai mult timp in fata semineului, mai mult timp pe partiile de schi si mai mult timp impreuna cu familia si copiii nostri”, sustine Elise Bakke, de 36 de ani, care vrea o zi de lucru de 6 ore pe zi. „De ce trebuie sa muncesc mai mult, daca nu am nevoie”, se intreaba ea.

O abordare care si-a lasat amprenta asupra economiei tarii. Intre salariile care au crescut si numarul de ore de munca in cadere libera, Norvegia a inregistrat un regres constant al productivitatii intre 2006 si 2012. Intreprinderile nu au alta solutie decat o majorare a preturilor pentru a compensa cresterea costurilor legate de salarii. Dar situatia nu-i nelinisteste pe norvegieni.

Cu cateva luni inainte de alegeri, eventuala reforma a pietei muncii nu face obiectul unei dezbateri publice in Norvegia, o tara costisitoare pentru contribuabili si companii, dotata cu un fond suveran de peste 700 miliarde de dolari, bani proveniti din activitatile petroliere. In ultima instanta, in pofida tuturor neregulilor, Norvegia ramane cea mai productiva tara din lume.