In timp ce opinia publica de pretutindeni urmareste evolutia evenimentelor din Siria si Turcia, crizele economice din Europa si scandalurile politice care tin primele pagini ale ziarelor, in spatele scenei se deruleaza o revolutie prea putin vizibila, dar care va determina o schimbare radicala a lumii. Este vorba de formarea unei noi ordini mondiale in sectorul energetic. Iata cateva momente care stau la baza acestei prefaceri.

1. China a devenit cel mai mare consumator de energie

In 2010, China a intrecut Statele Unite din punctul de vedere al consumului de resurse energetice, devenind lider absolut la aceasta categorie. SUA au detinut suprematia din 1990. In plus, China a intrat in clubul celor mai mari producatori de energie „curata” (este vorba, in primul rand, de energie solara si eoliana). Si nu in ultimul rand, teritoriul Chinei adaposteste 26 dintre cele 63 de centrale atomice in curs de constructie in intreaga lume.

2. Revolutia gazelor de sist

Tehnologia de extragere a gazelor naturale din aceste structuri geologice reprezinta una dintre cele mai importante inovatii ale ultimilor ani. Gratie noilor metode, SUA ar putea deveni pana in 2020 cel mai important exportator de resurse energetice al lumii. In plus, Mexic si China, alaturi de numeroase alte state, au anuntat ca detin mari rezerve de gaze de sist. In acelasi timp insa, exista numeroase temeri legate de consecintele ecologice ale acestei activitati. Imbunatatirea tehnologiei si introducerea unor regulamente nationale ar trebui sa reduca din riscuri.

3. Principalii jucatori nu se mai afla in Orientul Mijlociu

Noii producatori de hidrocarburi din emisfera nordica pun sub semnul intrebarii hegemonia energetica a Orientului Mijlociu. In Brazilia au fost descoperite uriase zacaminte de petrol. Canada si Venezuela ascund cele mai mari rezerve de petrol greu. Mexic va redeveni un producator major, iar Columbia este noul venit pe piata energetica mondiala. In alta ordine de idei, SUA se vor transforma in stat furnizor, exportand mai mult decat importa. Cu alte cuvinte, continentul america isi va recapata statutul de centru energetic al planetei.

4. Petrolul african

Pana acum, dintre toate tarile africane, cei mai mari exportatori au fost numai Nigeria, Libia, Algeria si Gabon. Dar timpul a trecut, astfel ca tot mai multe state africane incep sa joace un rol insemnat in acest sector. Este cazul Guineei Ecuatoriale si a Republicii Congo, alaturi de Ghana, Sudan si Uganda. In acelasi timp, Tanzania si Mozambic exporta gaze naturale. Kenya, Madagascar si Etiopia sunt ocupate cu realizarea unor proiecte promitatoare. In prezent, petrol se extrage in 17 tari africane, care isi sporesc vertiginos prezenta pe pietele energetice.

5. Cele „sapte surori” nu mai sunt singure

O lunga perioada de timp, sectorul petrolul a apartinut, practic, unui numar de sapte mari companii, botezate „sapte surori” (Exxon, Shell, Chevron, etc). Ele au detinut controlul asupra tuturor sferelor de activitate, de la prospectare pana la distributie. Acest cartel a inceput sa se destrame odata cu aparitia asa numitelor companii independente si a intreprinderilor de stat, precum grupul saudit Aramco, cel venezuelean PDVSA sau a colegilor lor din emiratele arabe.

Incepand din 1990, o serie de companii nationale au inceput sa investeasca dincolo de granitele tarii lor de origine. Astazi, ele controleaza 52% din productia mondiala de petrol si 88% din rezerve. In plus, sute de companii independente, fara nici o legatura cu cele „sapte surori” sau cu intreprinderile de stat, au schimbat considerabil configuratia pietei. S-a ajuns, astfel, la o concurenta acerba intre companii provenind dintr-un numar mare de stat si cu misiuni, strategii si tehnologii total diferite. Concurenta a devenit schimbarea revolutionara din sectorul energetic, scrie Slate.fr.

6. Intreprinderile chineze

Pana in 1990, companiile petroliere chineze nu erau vizibile pe piata energiei mondiale. In 2013, ele sunt in toate cele patru colturi ale lumii si au dobandit statut de jucatori cheie. Intr-un interval relativ scurt de timp, ponderea productiei straine a unor intreprinderi precum CNPC, CNOOC si Sinopec, a crescut pana la 20%. Spre exemplu, PetroChina realizeaza mai mult aur negru decat ExxonMobil.

Una dintre trasaturile noii ordini mondiale, care se contureaza cu tot mai mare precizie in sectorul energetic, il constituie faptul ca nu mai existe motive de neliniste privind penuria de oferte. Potrivit unui studiu realizat de expertii Citigroup, cererea de petrol se apropie de nivelul sau maxim: incepand din 2020, ea va inceta sa sporeasca sau chiar se va reduce. Toate aceste schimbari se vor reflecta, cu siguranta, asupra consumatorilor.