Cand piata aurului stralucea din toate punctele de vedere, toti nebunii dupa metal galben – un amestec de investitori paranoici si altii a caror agenda politica este determinata de frica – au prezis un pret al unciei de 2000, 3000 sau chiar 5000 de dolari. Dar, de la acele prognoze absurde si lipsite de temei, piata scade constant. In aprilie, aurul valora aproximativ 1300 de dolari/uncie, iar pretul sau continua sa se negocieze la mai putin de 1400 de dolari, o scadere de aproape 30% fata de recordul din 2011.

Numeroase sunt cauzele care explica spargerea bulei si de ce cursul se va mentine, probabil, pe trend descendent, pentru a se stabiliza la aproximativ 1000 de dolari/uncia pana in 2015, scrie renumitul expert.

In primul rand, pretul aurului are tendinta sa urce cand serioase riscuri economice, financiare si geopolitice ameninta economia globala, asa cum s-a intamplat in timpul crizei mondiale. O parte a acestor pericole a trecut insa. In al doilea rand, aurul se comporta mai bine cand exista riscul unei puternice inflatii, in masura in care popularitatea metalului in calitate de rezerva de refugiu, se amplifica. Dar, in pofida unei politici monetare extrem de agresive promovata de numeroase banci centrale, inflatia globala este slaba si in recul constant.

In al treilea rand, spre deosebire de alte active, aurul nu produce venit. Spre exemplu, in timp ce actiunile cotate la bursa aduc dividende, iar casele inchiriate fac bani, metalul galben nu este decat un joc pe revalorizare de capital. In prezent, economia globala se reface, alte active, precum actiunile cotate la bursa sau chiar imobiliarele in plina renastere, ofera, de acum, randamente mai bune.

In al patrulea rand, unii au gandit ca statele suverane puternic indatorate ii vor incita pe investitori sa-si intoarca privirile spre aur. Lucrurile au evoluat insa intr-o directie total opusa. Un mare numar de guverne cu mari datorii dispun de importante rezerve de metal galben, pe care le-ar putea vinde pentru a reduce facturile. Sa ne amintim cum simplul zvon, potrivit caruia Cipru ar fi intentionat sa vanda o mica parte din aurul sau, a antrenat o prabusire a pietei metalului galben cu 13% in luna aprilie. Or, tari precum Italia, care poseda masive rezerve de aur (peste 130 de miliarde de dolari), ar putea fi tentate sa reduca acest volum, ceea ce an genera o scadere suplimentara a cursului.

In al cincilea rand, o serie de ultra-conservatori, in special din Statele Unite, au incurajat intr-atat goana dupa aur, incat efectul a fost contrar. Pentru acest segment al extremei drepte, aurul constituie cea mai buna valoare refugiu impotriva riscului reprezentat de conspiratia guvernamenala vizand exproprierea averilor private. Acesti fanatici, scrie Roubini, considera inevitabila revenirea la aurul-etalon. Dar in absenta oricarei conspiratii, si tinand cont de scaderea inflatiei si de imposibilitatea de a utiliza aurul ca moneda, astfel de argumente nu sunt valabile.

Prin urmare, chiar daca pretul aurului este susceptibil sa creasca in urmatorii ani, el ramane extrem de volatil si va acuza, intr-un final, un regres, pe masura ameliorarii starii de sanatate a economiei globale. Goana dupa aur s-a terminat.