Potrivit estimarilor Forumului Instituţiilor Financiare şi Monetare Publice (OMFIF), fondurile suverane de investiţii gestionează active în valoare de 29.100 miliarde de dolari. Cu alte cuvinte, aproape 40% din economia mondială se afla in mainile a 167 de bănci centrale, 156 fonduri publice de pensii şi 87 de fonduri suverane.

OMFIF atrage atentia ca intrarea acestor bani riscă să distorsioneze pieţele prin modificarea preţurilor şi, de asemenea, creaza pericolul aparitiei unor bule speculative pe care băncile centrale din întreaga lume se străduiesc să le evite.

"Există pericolul real al unui potenţial conflict de interese. Ar trebui să existe un cod de bune practici", a apreciat directorul OMFIF, David Marsh.

Fondul suveran de investiţii al Norvegiei, care controleaza active în valoare de 890 de miliarde de dolari, deţine 1,3% din acţiunile din întreaga lume, iar directorul său general a declarat recent că intenţionează să aloce o parte mai mare din banii săi pentru alte active decât obligaţiuni guvernamentale, precum acţiuni, infrastructură sau imobiliar.

Fondul suveran de investiţii al Chinei, China Investment Corporation (CIC), cu active de 575 miliarde de dolari, consuma 32% din investiţiile sale globale pentru acţiuni de stat şi cam tot atat pentru afaceri pe segmentul de private equity, in sectorul imobiliar şi in infrastructură.

Investitorii privaţi sunt de parere ca, din dorinţa de a profita de pe urma creşterii preţurilor la imobiliare şi a pieţelor de acţiuni din întreaga lume, s-a acordat o atenţie insuficientă consecinţelor acestor intrări masive de fonduri. Dacă instituţiile oficiale gestionează active în valoare de 29.000 de miliarde, chiar şi 10% din portofoliile lor folosite pentru tranzactii cu acţiuni ar înseamna 2.900 miliarde de dolari, suficient pentru a influenţa pieţele globale de acţiuni având în vedere capitalizarea de piaţă a MSCI All Country Index care se ridică la 38.000 de miliarde de dolari.

Potrivit datelor Thomson Reuters, in primele sase luni ale anului, fondurile de stat au cheltuit 24,5 miliarde de dolari pentru fuziuni şi achiziţii, primul record semestrial de dupa 2010. Facand o analiza si tragand o concluzie, mulţi analişti considera ca liniile directoare actuale, vezi pachetul de practici voluntare elaborat de FMI in 2008 sau codul de bune practici pus la punct de OECD, nu sunt suficient de stricte pentru a scădea riscul unor posibile probleme.