"Marea lectie a Pactului Molotov-Ribbentrop rezida in faptul ca dictaturile sunt capabile sa stabileasca pentru scurt timp relatii de parteneriat pentru a-si putea duce la indeplinire ambitiile", estimeaza autorul articolului.

"Pana la Holocaust, Hitler a fost considerat un anticomunist infocat, a carui existenta era necesara in lupta impotriva bolsevismului si a comunismului. Pana cand ambitiile lui terioriale au fost indreptate spre est, Hitler a fost tolerat, ba chiar admirat", apreciaza Adrian Bonenberger.

"Se pare insa ca aceasta lectie a fost data uitarii", crede jurnalistul.

El prezinta patru situatii din politica moderna, unde, in opinia lui, nu ar trebui sa existe astfel de pacte.

1. Majoritatea analistilor serviciilor speciale sunt unanimi in a estima ca, in ultimii doi ani, atata timp cat miscarea Statul islamic i-a atacat pe kurzii sirieni si armata sitiana, regimul lui Assad a inregistrat un oarecare succes, chiar dar acum un posibil acord intre ele se destrama.

2. Potrivit lui Bonenberger, decenii la rand, politica occidentala s-a construit pe dusmania istorica dintre Rusia si China, iar daca Moscova si Beijing vor incepe sa colaboreze, acest lucru ar putea constitui o amenintare majora la adresa intereselor americane si occidentale din domeniul energiei din Europa de vest pana in Orientul Mijlociu, precum si la adresa influentei in Asia de sud-est.

3. "Daca Iran si Turcia vor lua masuri impotriva kurzilor de pe teritoriul lor si din Irak, acest lucru ar putea antrena America si Occidentul in scenarii de cosmar".

4. "Iranul poate interpreta ambitiile Pakistanului de a sustine Afganistanul ca un al doilea Stat Islamic, de neacceptat la granita lui rasariteana, in timp ce in India prin tot mai mult teren declaratiile antiislamice venite din partea conduterii politice a tarii. Un acord intre cele doua tari, in cazul unui altui mare esec in Afganistan, nu ar fi un pas tocmai necugetat, asa cum incearca sa afirme unii si altii", apreciaza ziaristul.