Pornim de la o axiomă simplă: nu orice investitor este un om de afaceri, dar orice om de afaceri este, obligatoriu, şi un investitor. Este o regulă confirmată şi de ultimii patru ani, în care îndemnul general către moderaţie şi economisire a fost reinterpretat de oamenii de afaceri. Aceştia au înţeles că nu reacţia, ci acţiunea este secretul prosperităţii financiare, aşa că au continuat să investească, în ciuda faptului că economia a arătat că nimeni nu este de nedoborât. Pare simplu, dar secretul unei investiţii inspirate, mai ales pe timp de criză, este compus din iţe multe şi încâlcite. Cine a ştiut să le descurce?

APARENT, ATIPIC

Sunt reguli pe care cei cu experienţă în lumea afacerilor le ştiu. Au înţeles că prudenţa nu înseamnă pasivitate, aşa cum investiţiile nu sunt apanajul celor cu un curaj nesusţinut şi, prin urmare, au căutat să profite de puţinele părţi bune pe care le-a avut criza. „În realitate, criza a creat, din punctul meu de vedere, mult mai multe oportunităţi noi de investiţii, deoarece foarte multe companii au realizat mai acut în criză nevoia de a aduce alături parteneri de investiţii, fie fonduri de investiţii, fie business angels, care să îi ajute la continuarea dezvoltării afacerii sau, în anumite cazuri, la supravieţuire”, spune Marius Ghenea, preşedintele PC Fun şi antreprenorul care în momentul de faţă are investiţii în derulare în zece afaceri. Cu toate că oportunităţile au fost numeroase, tranzacţiile efectiv realizate au fost cu siguranţă mai puţine în ceea ce priveşte fondurile de investiţii, deoarece au apărut multe incertitudini noi în zona de evaluare şi de potenţial de creştere, dar au crescut moderat în zona de investiţii de tip business angel.

„Creşterea pe business angel ar fi putut fi mult mai mare, însă este un segment relativ limitat şi disponibilităţile financiare pe piaţa de business angel au scăzut şi ele în criză, din cauza problemelor de lichidităţi şi pentru că nu s-au mai făcut exituri, deci nu a existat posibilitatea de a prelua noi investiţii în portofoliu”, adaugă Ghenea. În 2008, când a venit criza, investea încă în VikingProfil, o companie care produce şi distribuie ţiglă metalică, din care şi-a făcut exitul în a doua parte a lui 2008, dar şi în Casia Communications, o firmă de indoor-media, din care a ieşit în 2010. Nu a fost, deci, intimidat de criză, iar planurile sale investiţionale au fost doar reorientate, în timp ce apetitul pentru investiţii a fost chiar stimulat. Astfel, în 2008-2009 a început să se arate interesat în FashionUp.ro, o afacere care s-a dezvoltat în plină perioadă de instabilitate economică - „în 2012 am demarat afacerile şi în Bulgaria, prin FashionUp.ro, iar acum ne uităm şi la alte pieţe regionale, ca oportunităţi de dezvoltare”, precizează Ghenea.

În 2010, a început investiţia în Gasoil Service, o companie de servicii pentru industria de petrol şi gaze, în care a atras, în 2011, şi alte investiţii business angel. Astfel, omul care era asociat mai degrabă cu industria IT şi electro-retail a intrat în forţă şi în alte domenii, după ce criza i-a deschis ochii către zone noi care, cu talent managerial şi viziune, pot fi uşor monetizate. „Separat de aceste investiţii, am continuat să investesc şi în afacerile existente, atât cele din zona on-line, unde FIT Distribution este în momentul de faţă cel mai mare grup de comerţ on-line cu capital românesc, cât şi din zone tradiţionale, pe care le începusem din 2006- 2007, de exemplu Orbital Solution, firmă care oferă soluţii de încălzire în pardoseală, dar şi instalaţii, soluţii de energie verde, panouri solare”, adaugă Ghenea.
Practic, pentru antreprenorul în serie, aşa cum este cunoscut Marius Ghenea, investiţiile au continuat în criză în acelaşi ritm ca înainte de 2008, din punct de vedere valoric. Numai că aceleaşi valori au fost alocate unui număr mai mare de proiecte, investiţia pentru un proiect fiind, în mod natural, mai mică decât în anii de „glorie” economică.

TOTUL PE O CARTE
Mai puţin volatil decât Ghenea, dar la fel de dispus să nu piardă ocazia unor achiziţii la preţuri mai bune, a fost şi Mihail Marcu, preşedintele MedLife, cea mai mare reţea de clinici private din România, după cifra de afaceri. A avut şi norocul de a activa într-o industrie cu un sistem imunitar solid, care a ajutat-o să fie mai puţin sensibilă la loviturile crizei. „Medicina privată este una dintre puţinele industrii care nu a suferit atât de mult. Da, am fost atenţi la cheltuieli, am fost atenţi la furnizori, însă ori de câte ori am avut oportunităţi de a investi sau de a face achiziţii, am făcut-o”, spune Marcu. De altfel, în 2011, un an foarte greu pentru mulţi, în reţeaua MedLife s-au făcut cele mai mari investiţii din istoria sa - peste 35 de milioane de euro. „Sigur, multe proiecte erau demarate cu ceva timp în urmă şi au fost finalizate anul trecut, dar sunt şi multe proiecte care au apărut ca oportunitate în 2011 şi în acelaşi an le-am şi materializat”, completează Mihail Marcu.
În total, în ultimii trei ani a investit peste de 50 de milioane de euro, în toate domeniile de activitate asupra cărora se extinde reţeaua: clinici, laboratoare, farmacii, inclusiv în centre de excelenţă, spitale. „Doar în 2011 am adăugat în portofoliul MedLife cinci spitale noi, dezvoltate sau achiziţionate, nu doar în Bucureşti, ci şi în ţară, în oraşe precum Braşov sau Arad”, precizează omul de afaceri.

Planuri noi
Şi nu a fost tot. În ciuda veştilor deloc optimiste legate de evoluţia economică a României, cel puţin pentru următorul an, Mihail Marcu continuă să investească. „Eforturile noastre se concentrează pe investiţia majoră a MedLife - spitalul MedLife Floreasca, cu secţie de urgenţă şi 14 linii de gardă permanente. Intenţionăm să demarăm construcţia în primăvara anului viitor. De asemenea, vor mai avea loc deschideri de hyperclinici în orașe încă neacoperite, cu peste 300.000 locuitori”, spune preşedintele MedLife. În plus, rămân atenţi la noi achiziţii, după experienţele de succes pe care le-au avut în acest sens cu PDR Brașov, Genesys Arad şi Maternitatea Eva Braşov. Se menţine, desigur, rezerva contextului economic, care va influenţa, fără îndoială, orice decizie de a cumpăra un nou activ.

25 DE MILIOANE DE EURO ÎN HOTELURI
Activi din punct de vedere investiţional au fost ultimii patru ani şi pentru omul de afaceri George Copos, care spune că a investit 25 de milioane de euro în industria hotelieră din 2008 încoace. A fost printre puţinii care şi-au făcut temele înainte de instalarea crizei, astfel încât venirea acesteia l-a prins pregătit. „Planul pleca de la premisa că, în vremuri de declin economic, este bine să investeşti, pentru că atunci preţurile sunt mult mai mici la tot ceea ce este necesar pentru a realiza proiecte: forţă de muncă, materiale, energie etc. Aşa că atunci când «furtuna» s-a dezlănţuit, pe noi ne-a găsit pregătiţi: aveam câteva proiecte şi aveam şi finanţarea pentru ele”, spune George Copos. Concret, a fost vorba de renovarea sau, după caz, recondiţionarea hotelurilor societăţii Ana Hotels, prioritatea fiind, pe lângă asigurarea confortului şi esteticului, introducerea de tehnologii şi de materiale noi cu ajutorul cărora să poată concura cu hoteluri nou-nouţe. Astfel, s-a orientat către hoteluri „verzi” care să sigure eficienţă energetică maximă.

La începutul anilor ’90, a plecat de la principiul „să nu pui toate ouăle într-un singur coş”, după cum chiar el mărturiseşte, şi a investit astfel în domeniul electronicii, al industriei alimentare, al industriei electrotehnice, al turismului, al transportului pe cablu, al administrării pârtiilor, al transportului rutier, al mentenanţei industriale, al industriei construcţiilor civile şi industriale şi nu numai.
Aşa stăteau lucrurile atunci, dar astăzi George Copos spune că preferă să se concentreze pe un singur domeniu – industria hotelieră. Astfel, în ultimii ani, linia Ana Hotels a beneficiat de întreaga sa atenţie, cu „transportul pe cablu al Ana Teleferic, cu şcoala de schi Ana Hotels, cu administrarea domeniului schiabil din Poiana Braşov, spa-urile de la Eforie Nord şi Poiana Braşov, cu hotelurile de litoral Europa şi Astoria, de la Eforie Nord, cu plajele aferente, cu centrul de sporturi nautice Ana Yacht Club din aceiaşi staţiune”.
În plus, omul de afaceri cu o avere estimată la 180-200 de milioane de euro, spune că stă cu ochii pe eficienţa energetică, domeniu în care va investi, cel mai probabil, în următoarea perioadă.

PUTEREA EXEMPLULUI
Oamenii de afaceri români au putut să urmeze exemplele „omologilor” lor de afară, care, desigur, lucrează cu alte sume şi pe alte mize, însă principiul de bază este, fundamental, acelaşi. Cei patru ani de criză care s-au scurs de la falimentul băncii americane Lehman Brothers au schimbat multe în peisajul economic al lumii, au scos în evidenţă punctele vulnerabile ale sistemului financiar mondial, au modificat comportamente. Ce au făcut bogaţii lumii în acest interval? Unii au aşteptat să treacă nenorocirea, păstrându-şi banii în bănci şi evitând orice riscuri. Alţii, dimpotrivă, şi-au adaptat strategia de investiţii la noile realităţi, încercând, în acest fel, să-şi sporească patrimoniul.
Un lucru este cert: criza nu a redus „armata” celor care dispun de cel puţin un milion de dolari pentru eventuale investiţii, ci a sporit-o. Astfel că, anul trecut, numărul celor din această categorie a ajuns la 10,9 milioane de oameni, averea lor însumată atingând 42.700 miliarde de dolari. Sună aproape incredibil, în condiţiile în care pretutideni se vorbeşte de austeritate, de companii care îşi reduc personalul, de planuri de restructurare, de programe de ajustare etc.
Cine a ştiut însă să prindă momentul prielnic pentru investiţii, cine a optat în favoarea unor afaceri cu câştig pe termen lung a avut numai de câştigat. În orice caz, aşa au procedat mulţi dintre miliardarii americani, care în 2009 şi-au revizuit portofoliile, simţind că este momentul pentru o schimbare de tactică.

3 MILIARDE ÎN SUA
Numele omului de afaceri Eli Davidai este sinonim cu discreţia. Cunoscut ca persoana care a adus Pepsi în România şi Bulgaria, dar şi Burger King în România şi pentru că deţine compania Wizrom Software, Eli Davidai vorbeşte rar despre investiţiile sale. Recent, a declarat pentru Income Magazine că în ultimii patru ani a investit circa trei miliarde de euro, în special pentru afaceri derulate în Statele Unite ale Americii. Pe de altă parte, spune că a făcut şi reduceri masive de costuri în afacerile pe care le deţinea deja – au fost concediaţi oameni, renegociate contracte şi chiar a închis unele linii de activitate.
Gustul pentru afaceri l-a prins încă din 1979, când a înfiinţat o companie IT – Scitex – care le permitea jurnaliştilor să scrie articole pe un fel de computer, făcând astfel mai uşoară trimiterea textelor în tipografie. Firma a fost achiziţionată de Kodak, fiind astfel şi primul exit al omului de afaceri de origine israeliană, care are astăzi şi cetăţenia română. Cele peste 30 de companii în care este implicat sunt răspândite pe întreg mapamondul, din România până în SUA şi Marea Britanie, Cipru, Israel, Turcia, Elveţia, Ucraina, Slovacia, China sau India.

AVERE ESTIMATĂ – 90-100 MILIOANE DE EURO

PARIU PE AGRICULTURĂ
Adrian Porumboiu, fost arbitru şi finanţatorul echipei de fotbal FC Vaslui, este şi unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri care au investit în agricultură. Porumboiu deţine mai multe companii care îşi desfăşoară activitatea în industria de panificaţie, precum şi în sectorul hotelier, toate reunite sub umbrela Racova Com Agropan Vaslui. Este un grup de mai multe firme cu capital integral privat, cu activităţi în mai multe domenii, precum agricultură, industria alimentară, comerţ, turism şi prestări servicii. Concret, grupul creat de Porumboiu este format din firmele Racova Vaslui (cu activități în turism), Comcereal Vaslui, R-Agro, Agrocomplex Bârlad (cu activităţi în cultura cerealelor), Mopan Suceava (morărit şi panificaţie), Ulerom Vaslui (fabricarea uleiurilor vegetale), Ilvas Vaslui (prelucrarea laptelui), Comprest Vaslui (construcţii) şi Comguard Vaslui (servicii de pază şi protecţie).
Cifrele companiei sunt astăzi impresionante: o cifră de afaceri de peste 140 de milioane de euro şi 2.100 de angajaţi, 54.000 de hectare de teren arabil, o podgorie, trei ferme zootehnice, trei mori, nouă fabrici de pâine, una de biscuiţi şi napolitane, una de ulei, una de prelucrare a laptelui, două hoteluri, o societate de pază şi protecţie.
În paralel şi în plan personal, a investit şi în filmele fiului său, regizorul Corneliu Porumboiu. Suma pentru filmele A fost sau n-a fost? şi Poliţist, adjectiv se ridică la o jumătate de milion de euro, după cum el însuşi mărturisea după succesul din 2009 de la Festivalul de Film de la Cannes al fiului său.
La începutul acestui an, Adrian Porumboiu a inaugurat o fabrică de panificaţie la Gura Humorului, după o investiţie de 1,5 milioane de euro, iar pentru acest an a anunţat că va investi 4 milioane de euro în construirea a două ferme de vaci care să furnizeze lapte pentru fabrica Ilvas Vaslui. Tot ca planuri de viitor, Porumboiu a anunţat că ar vrea să transforme Mopan într-un brand naţional şi intenţionează să cumpere o fabrică mai veche din Galaţi pe care să o modernizeze, investiţia fiind estimată la aproximativ 10 milioane de euro.

AVERE ESTIMATĂ: 140 MILIOANE DE EURO

MIRAJUL INTERNETULUI

Antreprenorul Cristian Burci s-a lansat recent în afaceri în media on-line, prin intermediul unui fond de investiţii (Digital Catalyst Fund). Acest proiect are ca scop oferirea de suport și consiliere pentru antreprenori din Europa şi SUA, iar prin acest fond sunt alocate, anual, 1,5 milioane de dolari pentru dezvoltarea de noi afaceri în domeniu.
Primele afaceri le-a creat la începutul anilor ’90, după întoarcerea din Statele Unite. Înfiinţează prima agenţie de publicitate din România, Graffiti/BBDO, unde acum nu mai are decât o paticipare minoritară. Apoi, Burci a investit în media – ziarul Ultimul cuvânt, care nu rezistă pe piaţă mai mult de câteva luni şi canalul TV Amerom, transformat în Prima TV. Apoi, în 2003, cumpără postul Radio Contact, transformat în Kiss FM pe care, împreună cu Prima TV şi Star FM, le vinde firmei SBS Consulting pentru 30 de milioane de euro. În afară de media, Burci a mai investit şi în industrie, mai precis în transporturi, în 2006 achiziţionând Astra Vagoane de la un investitor american. Ulterior, în 2012, afacerile lui Cristian Burci din industria producției de material rulant și vagoane, desfășurate în cadrul întreprinderilor Astra Vagoane Arad, Meva SA și Romvag Caracal au fost preluate de către un investitor german cu peste 30 de milioane de euro. 2012 pare să fie pentru Burci o întoarcere în media – după proiectul Digital Catalyst Fund, a preluat Adevărul Holding de la Dinu Patriciu.

AVERE ESTIMATĂ - 150 MILIOANE DE EURO


Să-l urmărim pe Buffet
Renumitul Warren Buffet, spre exemplu, patronul grupului Berkshire Hathaway, numărul trei în clasamentul Forbes al celor mai înstăriţi locuitori ai planetei, şi-a consolidat poziţiile în două bănci americane – Wells Fargo şi US Bancorp. În plus, el a cumpărat un pachet suplimentar de acţiuni ale gigantului farmaceutic Johnson&Johnson, extinzându-şi, totodată, participaţia în două societăţi feroviare – Norfolk Southern şi Nalco Holding. În acelaşi timp, Buffet şi-a redus prezenţa în capitalul companiilor ConocoPhillips şi Constellation Energy. Călcând peste unul dintre principiile sale – anume acela de a nu investi în domenii pe care nu le înţelege –, Buffet a cheltuit în 2011, suma de 10,7 miliarde de dolari pe titluri IBM, din totalul de 23,9 miliarde de dolari investiţi în achiziţionarea de acţiuni ale diferitelor companii şi bănci, inclusiv la Bank of America. Pe de altă parte, omul de afaceri s-a debarasat de toate titlurile Intel (7,7 milioane de dolari). Iar anul acesta, Buffet cumpărat alte 27,3 milioane de acţiuni Wells Fargo, ridicând pachetul deţinut de Berkshire Hathaway la 411 milioane bucăţi, precum şi noi participaţii la Bank of New Mellon şi General Motors. Spre deosebire de mulţi alţi colegi, Buffet nu a fost şi probabil nu va fi niciodată un adept al investiţiilor în aur, fapt care nu l-a determinat să se abată de la convingerile sale nici chiar atunci când alţii se înghesuiau să cumpere metalul prețios pentru a se proteja de vicisitudinile crizei financiare.

Averea din aur
Nu la fel a gândit finanţistul Georges Soros care, după o pauză de doi ani, când preţul unciei a marcat o ascensiune constantă şi spectaculoasă, ajungând la valoarea record de 1.912 dolari, a revenit pe piaţa mondială a metalului galben. Profitând de ieftinirea drastică a acestui activ, până la 1.600 de dolari pe uncie, el şi-a consolidat poziţiile pe acest segment şi a dublat, practic, ponderea Soros Fund Management în fondul SPDR Gold Trust – până la 884.000 de acţiuni. Tot anul acesta, Soros, în vârstă de 82 de ani, a achiziţionat 7,85% din acţiunile clubului britanic de fotbal Manchester United pentru 41 de milioane de dolari, după ce a pierdut din investiţia în reţeaua de socializare Facebook, cumpărând acţiuni de 10,6 milioane de dolari. Anul trecut, după ce Buffet a preluat o participaţie la capitalul companiei IBM, Soros s-a grăbit să-i urmeze exemplul, căutând, la rândul lui, oportunităţi de afaceri. Ca atare, el a adăugat la portofoliul său pachete de titluri SanDisk şi Motorola Solutions, mărindu-şi până la 206.016 milioane de acţiuni ponderea la Amazon.com. Concomitent, Soros a vândut participaţia deţinută la casa de modă Ralph Lauren. Anterior, la sfârşitul lui 2009 şi începutul anului 2010, finanţistul a anunţat o serie de investiţii în tehnologii energetice alternative de ultimă generaţie, în valoare totală de un miliard de dolari.
De menţionat că în 2010 George Soros a fost declarat cel mai eficient speculant al lumii, fondul său specializat pe astfel de operaţiuni, Quantum, câştigând pentru clienţii lui din momentul înfiinţării, în 1973, peste 32 de miliarde de dolari, adică aproape 900 de milioane pe an.

Investiţii în sănătatea altora...
David Einhorn, preşedintele Greenlight Capital, renumit pentru flerul lui în operaţiuni de vânzare pe poziţii scurte, preferă domeniul sănătăţii. În ultimii ani, fondul lui de investiţii şi-a sporit la 22,1 milioane de acţiuni pachetele deţinute în diferite companii de profil, estimate la peste un miliard de dolari. Printre cele mai importante active figurează asigurătorul Cigna Corp. În acelaşi timp, dezamăgit de situaţia financiară şi de evoluţia pe pieţe a companiilor Dell Inc. şi Research in Motion Ltd. (producătorul telefoanelor BlackBerry), omul de afaceri a închis poziţiile ocupate la aceste întreprinderi. Pe de altă parte, el a cumpărat câte opt milioane de acţiuni ale corporaţiilor Seagate Technology Inc. şi Marvell Technology Group. Încrezător în statutul de activ-refugiu al aurului, Einhorn şi-a dublat participaţia în Market Vectors Gold Miners şi a achiţionat titluri AngloGold Ashanti, Barrick Gold şi Gold Fields.

... sau în ţările altora
Cel mai bogat ucrainean, Rinat Ahmetov, patronul clubului de fotbal Șahtior Donețk şi posesorul unuia dintre cele mai scumpe active imobiliare din Londra, un apartament cumpărat în 2011 cu 160 milioane de dolari în One Hyde Park, a înregistrat anul trecut cele mai mari beneficii de pe urma investiţiilor sale peste hotare: a câştigat 37 de milioane, plătind statului un impozit de 8,3 milioane de dolari. Cu toate acestea, Ahmetov a preferat şi continuă să acorde prioritate investiţiilor în Ucraina, în propriile sale afaceri sau în alte active. Analizând comportamentul lui Ahmetov, economiştii au concluzionat că activitatea investiţională a omului de afaceri constituie un exemplu de succes de diversificare a riscurilor şi de management profesionist. O reuşită imposibil de atins fără o analiză prealabilă şi temeinică a contextului local şi general, fără de care orice încercare de dezvoltare a afacerilor devine o aventură pe teren mişcător. În 2010, Ahmetov a cheltuit peste 1,8 miliarde de dolari pentru modernizarea şi dezvoltarea celor mai mari dintre întreprinderile pe care le controlează: Metinvest (primul producător de oţel din Ucraina, structură deţinută în parteneriat cu Vadim Novinski) şi DTEK (Compania energetică Donbass). Anul acesta, holdingul miliardarului ucrainean, System Capital Management, care posedă active în metalurgie şi minerit, energie, telecomunicaţii, în sectorul bancar şi de asigurări, în media, retail şi imobiliare, va continua aceeaşi politică, suma alocată ridicându-se la 7,4 milioane de dolari.
Faptul că oameni cu bani şi experienţă în afaceri continuă să investească nu e neapărat cea mai bună veste din ultima vreme. Ei ştiu deja cum se mişcă lucrurile, au un fond de lichidităţi cu care se pot „juca” şi pot, până la un punct, să îşi asume pierderi, fără efecte dramatice. Era de aşteptat că vor găsi ocazii bune de investiţii chiar şi în criză. Mai important este însă că în acelaşi climat economic descurajant au apărut şi investitori noi, care s-au încumetat să facă un pas înainte, chiar dacă, în primă fază, destul de mic.