Mult timp, Luna a fost percepută ca un astru arid, dar prezenţa apei nu mai este subiect de dezbatere. Inca din 2008 cercetătorii au descoperit molecule de apă în interiorul bucăţilor de magmă aduse pe Terra de astronauţii misiunilor Apollo, relateaza agerpres.

"Mai ramane sa aflam dacă aceste eşantioane reflectă condiţiile generale din profunzimea Lunii sau reprezintă mai degrabă zone bogate în apă, anormale într-un sol 'sec'", a spus Ralph Milliken, tot de la universitatea Brown din Providence, alt coautor al studiului. Folosind date din satelit, cei doi cercetători au scos în evidenţă că depozitele vulcanice conţin cantităţi excepţional de ridicate de apă, provenind din adâncurile Lunii.

"Aceste zăcăminte bogate în apă sunt repartizate la suprafaţă, ceea ce dovedeşte că apă găsită în eşantioanele Apollo nu constituie un caz unic", a spus Milliken. Ipoteza cea mai larg răspândită privind originea Lunii este aceea a unei coliziuni enorme între Terra şi un corp ceresc de mărimea lui Marte, la puţin timp după formarea sistemului solar.

Descoperirea acestor cantităţi mari de apă naşte însă o întrebare. Cum a putut supravieţui hidrogenul necesar pentru formarea apei temperaturilor extreme provocate de impact? Potrivit studiului, zăcămintele conţin puţină apă (mai puţin de 0,05%), dar sunt enorme, putând atinge până la 1.000 kmp. Aşa se face că satelitul Pământului ar fi "suprinzător de bogat în apă", potrivit cercetătorilor.