Desigur, omenirea nu mai cunoaște acele monstruoase valuri ucigașe cum au fost ciuma așa-zis 'justiniană' din secolul al VI-lea, celebra 'pestă neagră' din secolul al XIV, care a făcut zeci de milioane de victime, sau a treia mare epidemie, cunoscută sub numele de 'pestă chineză', care a lovit în principal Asia în perioada 1894-1920 și în timpul căreia Alexandre Yersin a descoperit bacilul responsabil de această maladie, care astăzi îi poartă numele: Yersinia pestis.

În mod cert, progresul înregistrat la capitolul igienă, antibioticele și campaniile de deratizare /bacteria este transportată în principal de rozătoare și transmisă prin mușcăturile de purici infestați/ au făcut ca boala să cunoască un substanțial declin. Însă, contrar variolei, pesta este departe de a fi eradicată — și puține sunt șansele ca acest lucru să se întâmple într-o zi, 'rezervorul' său animal dovedindu-se a fi foarte vast — iar actualitatea vine să amintească mereu acest lucru.

Postul RFI a difuzat recent un reportaj despre măsurile de prevenție inițiate în Madagascar, una dintre țările în care boala rămâne endemică. Într-un studiu publicat recent de The American Journal of Tropical Medicine and Hygiene, cercetătorul american Thomas Butler analizează datele despre pestă, strânse la nivel mondial în perioada 2000-2009. Madagascarul figurează pe locul doi printre țările cele mai afectate, cu un număr total de 7.182 de cazuri, fiind devansată doar de Congo /10.581 de cazuri/, unde războiul civil, exodul populației și deteriorarea condițiilor de trai au favorizat probabil contacte mai ample între oameni și rozătoare. Pe locul trei figurează Zambia, cu 1.309 cazuri.

În total, în perioada menționată au fost luate în evidență 21.725 de persoane, iar 1.612 au murit din cauza pestei. Cifra reală este probabil mai mare, în condițiile în care, din lipsă de analize, numeroase decese nu au fost puse pe seama acestei boli. Țările africane reprezintă peste 97% din infecțiile acestei perioade. De altfel, printre cele 12 de țări care au declarat cel puțin 40 de bolnavi de pestă în acești 10 ani, se regăsește China /locul 7, cu 227 de cazuri/ și... SUA /locul 11, cu 57 de cazuri/.

Articolul lui Thomas Butler dezvăluie că pesta nu a încetat să surprindă în ceea ce privește căile de transmisie. În timpul acestui deceniu 2000-2009, există desigur 'cazuri clasice' de contaminare, precum cele din 2005 și 2006 din minele de aur și diamante din Congo /peste 100 de morți/ sau ca cele care se constată în fiecare an în Madagascar. Însă, există de asemenea și cazuri mai 'exotice', cum a fost cel al contaminării pe cale alimentară din Afganistan, în 2007, când 83 de persoane s-au îmbolnăvit după ce au mâncat carne de cămilă infectată, iar 17 dintre ele au murit, precizează Le Monde.

Există cazuri și mai surprinzătoare, cum a fost cel al cercetătorilor americani uciși de boală în 2007 și 2009. Primul era biolog și lucra într-un parc național din Marele Canion, Arizona. După ce a găsit cadavrul unei puma dotate cu un radio-emițător, el a decis să-i facă autopsia pentru a determina cauzele morții. Crezând că animalul a fost ucis într-o luptă cu o altă puma, cercetătorul nu a luat măsuri de protecție, cum ar fi mănușile sau masca. O săptămână mai târziu bărbatul a murit.

Al doilea caz a fost și mai extraordinar, aducând în prim-plan un genetician care manipula frecvent o tulpină a bacteriei pestei a cărei virulență era atenuată genetic prin suprimarea unei molecule având funcția de a capta fierul necesar bacteriei. În condiții normale, aceasta nu ar fi ucis nicio persoană, însă omul de știință era purtătorul unei anomalii genetice ce conferea țesuturilor din organismul său un surplus de fier, ceea ce a 'compensat' handicapul bacilului. Spitalizat de urgență, bărbatul nu a putut fi salvat.

În Franța, ultimul caz de pestă datează din 1945, însă aceasta nu înseamnă neapărat mare lucru, subliniază Le Monde. Algeria a fost 'cruțată' din 1946, ceea ce nu a împiedicat reapariția bolii în 2003. Chiar dacă Europa nu este în prezent afectată, un studiu din 2008 a dezvăluit că în timpul celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea numărul de țări în care au existat în continuare cazuri de pestă a crescut.

În aceste condiții, oamenii de știință se întreabă dacă nu cumva această patologie ar trebui considerată o boală 're-emergentă', în așa măsură condițiile favorabile bacilului pestei și propagării lui sunt în prezent întrunite: creșterea temperaturilor globale, despre care se știe că pot majora prevalența bacteriei la rozătoare, globalizarea schimburilor cu mijloace de transport din ce în ce mai rapide și numeroase, apariția rezistenței la numeroase antibiotice pentru Yersinia pestis, un vaccin care nu mai este utilizat și care nu și-a găsit un 'succesor'...

De altfel, numeroși autori subliniază marea 'plasticitate' a genomului acestei bacterii, ceea ce-i conferă capacitatea de a se adapta ușor la schimbările din ecosistemul său, frecvente pe Terra.

Nu în ultimul rând, Le Monde menționează că și omul se poate folosi de pestă. Nu sunt atât de îndepărtate vremurile când SUA și Uniunea Sovietică imaginau această bacterie ca pe o armă biologică. Probabil, ele nu erau singure în acest demers. Un studiu din 2006 despre bioterorism amintește că, potrivit unui scenariu imaginat de Organizația Mondială a Sănătății /OMS/, dacă s-ar dispersa asupra unui oraș cu 5 milioane de locuitori 50 de bacili de pestă preparați sub formă de aerosoli, peste 150.000 de persoane ar fi contaminate și 36.000 dintre acestea ar muri. De asemenea, s-ar produce o panică generalizată, iar numeroși locuitori ar deveni la rândul lor, încercând să fugă, vectori ai bolii, relateaza Agerpres in pagina electronica.