Din momentul în care au început să fie utilizate inventarele de personalitate în cadrul proceselor de selecție, tot de atunci a început să fie dezbătută posibilitatea de a le distorsiona. În comparație cu testele de abilități, unde un raspuns poate fi corect sau greșit, în cazul evaluărilor de personalitate trebuie ales gradul în care ni se potrivește situația/item-ul pe care întrebarea din test o ridică. De ce nu am putea spune că un comportament ni se potrivește mai mult decât, de fapt, o face? Mai ales atunci când obiectivul nostru este acela de a lua job-ul.
În cazul în care un candidat alege să răspundă într-un mod nenatural la itemii unui chestionar, vorbim de ceea ce se numește distorsiune. O trecere în revistă a cercetărilor asupra acestui subiect gravitează în jurul a doi piloni. Unul care susține că acesta reprezintă o distorsionare conștientă de către participant, o tendință dispozițională prin care o persoană se vede într-o lumină mai bună (self-deception) și că scorurile nu ar trebui interpretate. Al doillea pilon susține că scorurile distorsionate sunt, de fapt, răspunsuri valide ale participantului, o distorsiunea intenționată a persoanei care face testul pentru a crea o impresie pozitivă asupra lui (impression management) și că reprezintă un scor real. 

Citeste mai mult pe Cariereonline.ro