Versiunea 1. Shaltay Boltay este, cu adevarat, o grupare de hackeri, unii foarte buni.

Varianta sustinuta, printre altele, de faptul ca printre "victimele" atacurile cibernetice lansate de aceasta grupare s-au numarat foarte multi functionari de rang superior, inclusiv purtatorul de cuvant al presedintelui Vladimir Putin, Dmitri Peskov. Cu timpul insa, dezvaluirile au devenit tot mai rare, mai ales dupa ce Shaltay Boltay a inceput sa-si vanda "marfa".

Versiunea 2. Un proiect al serviciilor speciale.

O ipoteza extrem de populara printre ziaristi si in randul opozitiei. Principalul argument in favoarea acestei versiuni il constituie faptul ca de mai bine de un an organele de ordine nu spus cine sunt autorii acestor scurgeri de informatii, care actioneaza de parca nu s-ar teme de nimic. Pentru Rusia, unde serviciile speciale dispun de numeroase posibilitati, acest lucru este cel putin straniu.

Versiunea 3. O razbunare a analistilor politici.

Un grup de analisti, candva aproapiati administratiei de la Kremlin, dar inlaturati de concurenta. Posibil ei se folosesc acum de serviciile hackerilor. Un lucru este insa cert: fara acceptul tacit al serviciilor speciale, aceasta grupare nu ar fi supravietuit in Rusia de astazi. Mai ales ca la difuzarea informatiilor confidentiale au "ajutat" unele adrese IP situate in plin centrul Moscovei, acolo unde se afla si sediul FSB.

Versiunea 4: Serviciile speciale straine

Un scenariu amplu dezbatut in presa rusa, in opinia careia nu este exclus ca Shaltay Boltay sa fie, de fapt, un fel de razbunare a serviciilor speciale straine pentru Eduard Snowden. Un fel de raspuns simetric. Pe de alta parte, serviciile straine ar putea folosi site-ul pentru a genera o stare de neincredere in randul elitei aflata la putere in Rusia. Un lucru este cert: toate informatiile postate pe site sunt imediat preluate de presa occidentala.