"Poate ca interventia Rusiei in Siria se va incheia cu ceva care ar putea aminti de victoria Egiptului in 1957 sau de sporirea puterii de influenta a URSS de la sfarsitul anilor 1950, insotita de o crestere exponentiala a problemelor de politica externa. Sau, peste 50 de ani, istoricii vor identifica in loviturile aeriene ale rusilor in Siria din 2015 inceputul sfarsitului regimului lui Putin, la fel cum evenimentele din 1957 au marcat inceputul sfarsitului lui Naser", scrie The Washington Post, citand un comentariu al publicatiei Foreing Policy.

"Ursul rus este ranit. Dar setea lui de aventura nu a fost potolita de esecurile Statului Islamic. Din fericire, Rusia nu dispune de mijloace pentru a deveni o superputere care sa egaleze Statele Unite", subliniaza Washington Post, precizand ca guvernul de la Moscova cheltuie o adevarata avere pentru a satisface orgoliul presedintelui, nu mai are banisi pentru onorarea obligatiunilor sociale fata de populatie. 

"Obama are dreptate cand refuza sa-l asculte pe Putin, care vrea sa fie considerat ceva mult mai important decat este in realitate. Obama are dreptate cand refuze sa creada in inchipuita influenta a Rusiei pe arena mondiala. Obama are dreptate cand isi pastreaza stapanirea de sine de continua sa construiasca o coalitie internationala alcatuita din jucatori cu greutate pentru a pune capat pentru totdeauna terorismului global", precizeaza autorul articolului.

"Desigur, Putin are un mare talent de a involbura apele. Ceea ce nu se poate spune insa despre capacitatea Rusiei de a concura cu SUA in calitate de putere mondiala si de a exercita o influenta decisiva in Orientul Mijlociu", apreciaza Washington Post.