Principalul determinant al acestei scăderi nu a fost încetinirea cererii, ci mai degrabă creşterea stocurilor într-un moment în care creşterea cererii nu a reuşit să ţină pasul. Creşterea producţiei materiilor prime cheie de la petrol la porumb şi minereu de fier nu regăsesc în prezent cererea necesară şi, drept urmare, sunt căutate noi minime pentru ca piaţa să găsească un echilibru corespunzător între cerere şi ofertă, explică Hansen, scrie agerpres.

Aur: Investitorii financiari, cât şi cei fizici, în aur au început din ce în ce mai mult să caute în altă parte oportunităţile de investiţii. În iulie, aurul a ajuns la o nouă valoare minimă multianuală, pe măsură ce s-a intensificat vânzarea din fondurile speculative şi folosirea de către investitori a fondurilor tranzacţionate prin schimb. Creşterea nervozităţii declanşate de mişcarea de devalorizare în China din data de 10 august a ajutat, totuşi, la creşterea bruscă a acţiunilor 'short-covering', iar piaţa a ajuns la 1.170 dolari. În viitorul apropiat, aurul va continua să se lupte, pe un fond tensionat, în legătură cu decizia FOMC SUA privind dobânzile. Vedem riscul influenţat în sens crescător pe măsură ce creşterea nesiguranţei pieţei şi scăderea valutelor şi a acţiunilor de pe pieţele emergente vor mări cererea pentru instrumente alternative. Previziunea noastră pentru finalul anului rămâne neschimbată la 1.275 dolari şi va fi revizuită în scădere doar dacă se va observa o delimitare clară mai jos de 1.080 dolari.

Porumb: Stocurile mari din America de Nord şi de Sud ar trebui să ajute la completarea inventarelor pentru iarna ce urmează, aşadar, cu excepţia cazului în care are loc o problemă de ultim moment înaintea recoltării, potenţialul de creştere este limitat pentru porumb.

Cupru: Un indicator cheie folosit de piaţă pentru a descifra nivelul activităţii de cerere, cel mai mare consumator al lumii. Luând în considerare îngrijorarea ce s-a instalat în legătură cu încetinirea mai profundă decât aşteptările în China, cuprul a scăzut cu un sfert din mai şi este evaluat în prezent la cel mai scăzut nivel de la recesiunea din 2009. Rezerva mondială a fost intensificată în anticiparea unei creştere puternice şi continue a cererii pentru ţările cu piaţă emergentă, nu în ultimul rând China. Având în vedere că acest lucru este acum frânat, o reacţie a producătorilor în legătură cu încetinirea producţiei este încă pe cale să apară. Pe aceste considerente, credem că potenţialul de creştere este limitat, însă, în acelaşi timp, nu exclude unele măsuri adiţionale de stimulare aplicate de China. Credem că cuprul îşi va reveni de la actualele niveluri scăzute către 5500 USD /tone la finalul anului.

Argint: Rolul său dual ca metal semi-preţios a făcut rău argintului mai mult decât aurului în ultimele săptămâni, iar proporţia ce reflectă costul unei unii de aur măsurată în uncii de argint a trecut de 78 dolari, ceea ce reprezintă cel mai ieftin nivel pentru argint de la recesiunea din 2009. Considerând că perspectiva pentru metalele industriale este una de uşoară redresare înainte de finalul anului, credem că argintul va depăşi aurul cu o proporţie ce va scădea către 75 dolari, ceea ce, având în vedere că aurul este la 1.275, ar trebui să aducă argintul la 17 dolari/uncie.

Ţiţeiul: Trebuie să fie mai rău pentru ca, în cele din urmă, să fie mai bine. Acesta e sentimentul actual pe pieţele petrolului, unul cu care suntem de acord. Petrolul suferă de supraproducţie cronică, iar disperarea OPEC de a genera bani gheaţă a intensificat producţia, în timp ce schimbarea aşteptată a produc?iei americane de şisturi bituminoase întârzie să apară. Pe parcursul următoarelor trei luni, cererea rafinăriilor din SUA pentru ţiţei va încetini datorită factorilor sezonieri, iar acest lucru va duce la o nouă creştere a inventarelor SUA care în acest moment sunt cu aproape 100 de milioane de barili peste media pe cinci ani. În timp ce părerea generală este că ţiţeiul la 40 dolari este neprofitabil pentru mulţi producători americani, întrebarea este cât de curând vom vedea acest impact în termenii unei producţii scăzute. O altă îngrijorare ce a reieşit în ultimele săptămâni este dacă previziunea optimistă pentru creşterea cererii poate fi menţinută, având în vedere actuala nesiguranţă în ce priveşte China, cel mai mare importator de ţiţei din lume. Orice revizuire în scădere a creşterii cererii nu va face decât să crească excesul de provizii, lăsând ceea ce e expus la pierderi ulterioare înainte ca producţia să fie în cele din urmă redusă. Până la finalul anului ţiţeiul WTI se va întoarce către 55 dolari, dar drumul până acolo ar putea fi cu destul de multe obstacole.