In opina cotidianului american, aceasta evolutie a lucrurilor reflecta diferentele de caracter, tactica si resurse aflate la dispozitia a doi lideri ambitiosi: presedintii Chinei, Xi Jinping si al Rusiei, Vladimir Putin. Cei doi, afirma Wall Street Journal, au multe in comun, inclusiv un sentiment profund de mandrie nationala umilita si o atitudine de repulsie fata de Occident.

Xi si Putin apar in fata natiunilor lor in calitate de arhitecti ai renasterii nationale, postura care-i obliga sa modifice periferiile statelor pe care le conduc. Cand, in urma cu doi ani, Xi Jinping a ajuns la putere, el a continuat politica de abordare dura a problemelor regionale, imprimandu-i, ulterior, un nou impuls.

Cei mai afectati au fost aliatii SUA, Japonia si Filipine. Navele militare chineze s-au apropiat de insulele nipone in Marea Chinei de Est si au constituti o amenintare pentru trupele de puscasi marini filipinezi dislocati intr-o baza izolata din Marea Chinei de Sud. In plus, compania energetica de stat a Chinei si-a deplasat doua platforme petroliere in apelele teritoriale ale Vietnamului, pe fondul pretentiilor teritoriale formulate de Beijing.

In vest, armata chineza a patruns intr-un teritoriu controlat de India. In acest context, premierul japonez, Shinzo Abe, a avertizat ca situatia din Asia aminteste de cea din Europa in ajunul celui de-al doilea Razboi mondial. Conform sondajelor de opinie realizate de centru Pew, majoritateea locuitorilor celor doua state asiatice vad in China o amenintare la adresa pacii.

Totusi, in ultimul timp, aceasta stare de tensiune a inceput sa scada treptat. Xi a efectuat o vizita fructuoasa in India. China si-a retras, de asemenea, platforma petroliera dintr-o zona controversata. Japonia a anuntat, la randul ei, ca partea chineza si-a redus numarul de nave militare din jurul insulelor disputate. Mai mult, diplomatii chinezi si japonezi au avut deja mai multe intalniri si se vorbeste despre o posibila intrevedere Abe - Xi la forumul economia Asia-Pacific, programat pentru sfarsitul acestui an, la Beijing.

Pe fondul acestor evenimente, "revenirea" SUA in spatiul asiatic a ajuns in plan secund, presedintele Barack Obama fiind nevoit sa rezolve problema agresiunii Rusiei in Ucrainei si sa declanseze lupta impotriva miscarii "Statul islamic". Desigur, pericolul reprezentat de China nu a disparut, dar Xi pare sa fi luat o pauza, in timp ce Vladimir Putin merge, practic, spre o confruntare deschisa cu Occidentul.

Acest lucru reflecta diferentele de caracter a liderilor Chinei si Rusiei, dar si de resursele de care ei dispun. Putin a pozat ca aventurier, recurgand, fara sa stea prea mult pe ganduri, forta pentru a opri o actiune din partea NATO si a Uniunii Europene. Dupa armistitiul decretat in estul Ucrainei, Europa se intreaba daca Putin va dori sa mearga mai departe, angajandu-se in noi aventuri in tarile Baltice.

Xi Jinping manifesta un plus de prudenta, oprindu-se, de multe ori, la un pas de actiuni decisive, capabile sa determine o escaladare a conflictului si la confruntari militare deschise. De ce? Pentru ca isi permite un astfel de joc: China este in plina ascensiune din punct de vedere economic, in timp ce Rusia lui Putin, a carui agresivitate sperie o lume intreaga, este in picaj.

Timpul este de partea presedintelui Chinei, care, prin politica lui, spera ca micile state asiatice vor urmari cu atentie evolutia Chinei, inclusiv cresterea bugetului aparatii, acceptand suprematia Bejingului, fara a fi nevoie de interventii militare.

Pe de alta parte, intre China si Rusia exista o mare diferenta din punctul de vedere al posibilitatilor de finantare a planurilor de extindere teritoriala. Economia rusa se bazeaza pe exportul de petrol si gaze naturale, in timp ce China este un colos industrial, cu rezerve valutare internationale de aproape 4.000 de miliarde de dolari. Iata de ce Xi Jinping isi permite sa jongleze in regiune, jucand cartea promisiunilor marinimoase.