Raportul EEF estimează o contracţie de 0,6% pentru Zona Euro în 2013, reprezentând un declin uşor mai accentuat decât în 2012. O revenire foarte modestă este aşteptată pentru 2014, când PIB-ul va creşte cu 0,9%, respectiv cu aproximativ 1,5% pe an în perioada 2015-2017. Şomajul va atinge un vârf de 12,7% din totalul forţei de muncă din Zona Euro în primul trimestru al anului viitor.

Raportul semnalează de asemenea o schimbare a discursului celor care elaborează politici publice, de la o austeritate fiscală, la încredere în pârghiile fiscale. Se estimează că înjumătăţirea măsurilor de austeritate planificate în prezent ar face posibilă o creştere PIB de aproximativ 1% în 2014, de pe urma căreia, Grecia şi Spania ar beneficia cel mai mult. În plus, EEF consideră că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a încuraja reformele bancare ce ar permite finanţarea mai ieftină a împrumuturilor pentru IMM-uri.

Marie Diron, Senior Economic Adviser în cadrul EEF explică, „Sunt foarte puţine lucruri care ar putea îmbunătăţi creşterea în Zona Euro pe termen scurt. Reformele structurale care sunt implementate în special la periferie necesită timp pentru a avea un impact asupra PIB-ului. Cu toate acestea, relaxarea austerităţii fiscale înseamnă că anumite măsuri planificate, care ar fi putut limita semnificativ creşterea, au fost astfel evitate”.

Raportul estimează că şomajul va creşte la 12,7% în Zona Euro. Mai dificilă este situaţia şomajului în rândurile tinerilor, care se situează la o medie de 24% în Zona Euro, în timp ce în Grecia şi Spania, acesta a ajuns la niveluri-record de 59% şi respectiv 56%.

Marie comentează, „Rata şomajului a crescut mai mult decât ne aşteptam în Zona Euro. Acest lucru demonstrează că austeritatea a fost mult mai dăunătoare pentru economie decât se preconiza iniţial. Menţinerea acestui fenomen pe termen lung, mai ales în rândurile tinerilor, va avea ca rezultat pierderea competenţelor şi deconectarea de la piaţa muncii, ceea ce afectează perspectivele Zonei Euro pe termen mediu”.


Perspective pentru România
PIB-ul României a avut o evoluţie pozitivă peste aşteptări în primul trimestru al anului, cu o creştere de 0,5% faţă de T4 al anului trecut. Factorul principal care a stimulat această evoluţie a fost activitatea industrială în creştere. Pe baza acestui rezultat, am revizuit în creştere estimările PIB pentru 2013, la un nivel de 1,8%, de la cel estimat în urmă cu trei luni, de sub 1%.

Ne aşteptăm ca ritmul de creştere să accelereze până la 2% în 2014, pe măsură ce condiţiile se ameliorează în Zona Euro, iar inflaţia coboară. În plus, este posibil ca economia locală să beneficieze de pe urma unei relaxări a politicii monetare, întrucât Banca Naţională va începe cel mai probabil să scadă rata inflaţiei spre sfârşitul anului.

Cu toate acestea, pe termen scurt, estimăm o creştere modestă, cauzată în principal de următorii factori:
- Condiţii externe slabe – cererea din Zona Euro, care absoarbe majoritatea exporturilor româneşti, va rămâne în continuare slabă pe parcursul anului 2013, motiv pentru care creşterea volumelor de export nu va depăşi 0,9% anul acesta. Pe măsură ce Zona Euro iese din recesiune, nivelul exporturilor este preconizat să crească în 2014 cu 3%.
- Creşterea salariilor reale rămâne modestă – nivelul salariilor reale a scăzut în primul trimestru, iar inflaţia a depăşit creşterea veniturilor medii nominale. Deşi este posibil ca inflaţia să stagneze în a doua jumătate a anului, creşterea salariilor reale va fi modestă. Piaţa muncii rămâne slăbită, cu un şomaj ce depăşeşte 5%. În acest context, consumul domestic va creşte cu doar 1,5%, faţă de 1,2% anul trecut.
- Condiţiile de creditare rămân încordate – creditarea sectorului privat nu a crescut în primul trimestru. Destructurarea băncilor şi numărul ridicat al creditelor neperformante vor continua să limiteze oferta de creditare în viitorul apropiat. În plus, nivelul investiţiilor directe rămâne modest, reprezentând în prezent doar 20% din investiţiile totale.

Perspectiva pentru Zona Euro
Presiunea pe finanţele Zonei Euro are câteva consecinţe pe cât de neplăcute, pe atât de pozitive, care trebuie recunoscute. Deşi criza datoriilor suverane şi recesiunea prelungită au limitat sever creşterea în Zona Euro, acestea au fost catalizatorii reformelor structurale care altfel nu ar fi fost implementate. Acest lucru nu încălzeşte neapărat cetăţenii europeni aflaţi deja la jumătatea unui deceniu pierdut, însă Zona Euro nu va putea concura eficient pe piaţa globală fără completarea consolidării fiscale cu mult-aşteptatele reforme structurale.