Responsabilitatea pentru rezerva de aur a Germaniei revine exclusiv Bundesbank, a carui conducere se mandreste cu faptul ca, de-a lungul anilor, a reusit sa reziste presiunilor venite din partea diferitilor ministrii de finante, care cereau ca o parte a acestui tezaur sa fie vandut pentru completarea visteriei. Toate eforturile functionarilor au esuat insa. Bundesbank nu a renuntat niciodata la pozitia lui: rezerva de aur nu este de vanzare. E adevarat, o data sau de doua ori pe an usile depozitelor se deschid, metalul fiind insa folosit numai pentru confectionarea monedelor de aur.

Tranzactia de anul acesta nu a adus prea multi bani Bundesbank. Saptamana trecuta, aurul a atins cea mai mica valoare din ultimii trei ani, coborand la 1.190 de dolari/uncie (907 euro), iar de la inceputul anului metalul galben s-a devalorizat cu peste 30%. Daca la sfarsitul anului 2012, cele 3.391 de tone de aur pastrate de banca centrala a Germaniei costau 137,5 miliarde de euro, acum valoarea lor de piata nu depaseste 100 de miliarde. Adica o pierdere de 37,5 miliarde de dolari.

Cu toate acestea, profitul Bundesbank nu va avea prea mult de suferit. Problema este ca in balanta institutiei, aurul este fixat la pretul din momentul in care a inceput sa functioneze sistemul euro – 31 decembrie 1998. La acea data, uncia de aur costa in jur de 245 euro. Prin urmare, Bundesbank va inregistra pierderi reale numai in cazul in care aurul va cobori sub acest prag. Ceea ce pare imposibil, cel putin intr-un viitor apropiat.