România are de recuperat circa un miliard de euro din acest proiect. Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, a efectuat marţi o vizită la Kiev pentru discuţii pe această temă cu partenerii ucraineni. Redeschiderea negocierilor cu partea ucraineană în vederea recuperării cheltuielilor efectuate de România la proiect a fost decisă de către Guvern la mijlocul lunii iunie, fiind prima dată după 1994 când discuţiile se reiau la acest nivel.

Delegaţia condusă de ministrul Economiei a reiterat faptul că România şi-a îndeplinit cu bună credinţă obligaţiile rezultate din Protocolul din 1994, până în momentul întreruperii lucrărilor la combinat, intervenite din motive independente de voinţa sa, solicitând, în acest context, trecerea de la etapa de consultări la etapa de negocieri. Partea română a predat totodată, spre analiză, părţii ucrainene situaţia cheltuielilor efectuate de antreprenorii români, confirmate de beneficiarul ucrainean şi, de asemenea, situaţia soldurilor conturilor bancare pentru acest obiectiv.

De asemenea, s-a convenit ca, până la întrunirea Comisiei mixte interguvernamentale româno-ucrainene de colaborare economică, ce va avea loc în această toamnă la Bucureşti, să se analizeze în detaliu, la nivel de experţi, variante reciproc acceptabile în problematica CIM Krivoi Rog. La mijlocul lunii iunie, Guvernul a decis reluarea negocierilor cu partea ucraineană în vederea recuperării cheltuielilor efectuate de România în cadrul participării la construirea Combinatului Minier de Îmbogăţire a Minereurilor Acide de la Krivoi Rog, suma estimată ajungând la un miliard de dolari. În acest sens, Executivul a aprobat un memorandum cu mandatul pentru reluarea negocierilor.

Într-un top al datoriilor pe care România le are de recuperat, publicat în mai 2012, cheltuielile cu investiţia de la combinatul de la Krivoi Rog se clasează pe locul al doilea. Construcţia uzinei de la Krivoi Rog a început în 1983, în perioada când existau Uniunea Sovietică şi Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), fiind implicate Republica Democrată Germană, RS Cehoslovacă, RP Bulgaria şi RS România. În 1990, lucrările, realizate în proporţie de 70%, au fost oprite. În 1998, investiţia a intrat în conservare, până la găsirea unei soluţii.