Seful stiitific al proiectului, Kanatjan Alibekov, a emigrat in 1992 in Statele Unite, unde a putut, in sfarsit, sa vorbeasca. Potrivit spuselor sale, "Biopreparatul" s-a dorit un fel de raspuns al sovieticilor la programul nuclear al americanilor, demarat in 1942. 

Desfasurat in cel mai mare secret, pentru proiectul sovietic au fost mobilizati peste 60.000 de oameni, cam tot atati cat lucrau la programul nuclear al URSS.

"Prin punerea la punct a primei productii industriale de substante biologice militare, Uniunea Sovietica a devenit cea mai mare si singura superputere bacteriologica din lume", sublinia Alibekov in cartea sa. Primul care a dezvaluit, in 1989, aceste preocupari ale URSS a fost unul dintre oamenii de stiinta implicati in proiect, Vladimir Pasecinik.

In total, cercetatorii sovietici au lucrat cu 20 de bacterii si virusi, transformandu-le in adevarate arme de lupta. O atentie deosebita a fost acordata virusului Ebola, impotriva caruia nu exista nici pana in ziua de astazi un vaccin.

La mijlocul anului 1980, specialistii sovietici au inceput sa lucreze la crearea versiunii militare a virusului: ceva usor de transportat, stabil la oscilatiile de temperatura si la umiditate, cu o lunga durata "de viata", continua ziaristul Von Hans Rühle in paginile Die Welt.

In opinia jurnalistului, proiectul "Biopreparat" a marcat o noua etapa in crerea armei biologice: cercetatorii sovietici au invatat sa manipuleze genele si sa modifice virusii obisnuiti prin implantarea unor gene straine, ceea ce a oferit un camp practic nelimitat de actiune.

Prin umare, Uniunea Sovietica a "imperecheat" virusul Ebola cu ciuma. Ceea ce a iesit a primit numele de "Himera", preciza Alibekov in lucrarea sa, citata de Die Welt.