Ucraina nu s-a aflat in centrul discutiilor purate de Xi Jinping, nici la Paris, nici la Berlin, nici la Haga sau Bruxelles. Convorbirile au abordat, in primul rand, relatiile economice bilaterale, dar contractul nu a fost mai putin frapant. Pentr ca, in timp ce Rusia este amenitnata cu sanctiuni economice de catre europeni si americani, China incearca sa intensifice legaturile cu Batranul continent.

De la inceputul crizei ucrainene, Beijing a adoptat o pozitie ambigua. La fel ca Vladimir Putin, liderii chinezi detesta haosul generat de manifestantii care reusesc, prin perseverenta, sa darame un regim. O teama impartasita cu liderul de la Kremlin. Ca si el, ei regreta sfarsitul Uniunii Sovietice. Nu pentru ca ar fi intretinut relatii deosebite cu vecinul comunist. Dimpotriva. Dar in opinia lor, reformele politice angajate la mijlocul anilor 1980 de Mihail Gorbaciov, au distrus sistemul sovietic.

Pe de alta parte insa, Xi Jinping si adjunctii lui din comitetul permanent al biroului politic al PPC privesc cu ingrijorate cum este incalcata suveranitatea si integritatea teritoriala a unui stat. Ar fi interesat de aflat ce anume au discutat Xi Jinping si Vladimir Putin la Soci. Liderul chinez s-a numarat printre foarte putinii sefi de stat care au participat la ceremonia de deschidere a Olimpiadei de iarna. Presedintele Chinei a fost, atunci, timp de trei zile oaspetele colegului sau de la Kremlin, cu mai putin de o luna inainte ca locuitorii Peninsulei Crimeea sa decida, printr-un referendum considerat ilegal de lumea occidentala, aderarea la Rusia.

Este greu de crezut ca Xi Jinping si Putin nu au analizat criza din Ucraina, unde situatia devenise extrem de incordata, iar in Piata independentei din Kiev multimea cerea demisia presedintelui si a guvernului. E adevarat, la acel moment, nimeni nu se gandea la Crimeea. Or, dreptul popoarelor la autodeterminare, principiu invocat de Moscova ca justificare la anexarea peninsulei ucrainene, este privit de Beijing drept un precedent periculos care, intr-o buna zi, ar putea fi revendicat pentru Tibet sau Xinjiangul locuit de uiguri. Ca sa nu mai vorbim de Taiwan.

Aceste temeri explica motivul pentru care China nu a sustinut Moscova in voturile legate de Ucraina, nici in Consiliul de securitate, nici in Adunarea generala a ONU. Reprezentantul Beijingului s-a abtinut. O prudenta nerespectata insa de presa oficiala. The Global Times, un cotidian cu tendinte nationaliste, estimeaza ca, in fata Rusiei, SUA si Europa nu sunt decat niste „tigri de hartie”.  „A sustine Rusia raspunde intereselor Chinei”, afirma publicatia, in opinia careia Beijing nu poate trece deschis de partea Rusiei, pentru ca acest lucru ar veni in contradictiu cu principiul „a asteptat in umbra”.

Dar, continua aceeasi sursa, cetatenii republicii trebuie sa fie in totalitatea de partea Rusiei, pentru ca „problema ucraineana a iesit de mult din cadrul treburilor interne ale unei tari”. Este vorba, explica mai departe The Global Times, „de interese globale care vizeaza in mod direct China. In prezent, numai Rusia si China formeaza una pentru cealalta acel pilon de siguranta care face posibila renasterea statelor noastre. Daca Rusia lui Putin ajunge la cheremul Occidentului, va fi o lovitura dintre cele mai dure pentru interesele noastre strategice”, sustine cotidianul.

Deloc de ignorat este si articolul, publicat, de aceasta data, de agentia nationala de stiri, Xinhua. „Din Kosovo pana in Osetia de Sud, din Komorov pana in Crimeea, tarile occidentale aplica standarde duble in treburile internationale, gandindu-se umai la interesele lor. Proclamarea independentei, spre exemplu, este tratata diferit de Occident: devine „autodeterminare” care corespunde intereselor lor si „actiune separatista” in caz contrar. Nu intamplator, presedintele Xi Jinping a declarat, in contextul recentei sale intrevederi cu omologul american, Barack Obama, ca pozitia adoptata de Beijing in chestiunea Crimeei este „una corecta si obiectiva”.

In ultima instanta, China si Rusia au interese comune. De aici si tentativele de apropiere dintre cele doua tari, care, in anii 1960, au fost la un pas de o confruntare militara. Impreuna, ele au creat in 2001 Organizatia de cooperare de la Shanghai, din care fac parte mai multe state asiatice si unde Iran detine statutul de observator. In cadrul Brics, Beijing si Moscova incearca sa puna pe picioara o Banca de dezvoltare. De asemenea, este in plin proces de elaborare un acord de parteneriat militar, care merge mai departe decat tratatul de buna vecinatate, prietenie si cooperare, semnat tot in 2001 de Putin si Jian Zemin.

China absoarbe aproape un sfert din exporturile militare ale Rusiei. Si, desigur, exista petrolul si gazele naturale ale Rusiei. O parte a acestor hidrocarburi iau acum drumul Europei, dar ele pot fi reorientate spre Asia mai rapid decat UE va reusi sa-si reduca dependenta de Gazprom.