'Unul dintre factorii critici din punct de vedere al riscului politic se coagulează în următoarele săptămâni. Nu mai puţin de şase procese electorale şi referendumuri se vor desfăşura între 26 septembrie şi 8 noiembrie în Europa şi Statele Unite. Referendumul din Italia ar putea duce la demisia premierului Matteo Renzi şi ar putea deschide o nouă pagină de instabilitate în cel mai prost moment cu putinţă, când sectorul bancar italian e într-o perioadă delicată. Mai mult, referendumul privind ^cota^ de imigranţi din Ungaria ar putea confirma creşterea de netăgăduit a populismului în Europa şi ar putea fi un nou pas înapoi al Uniunii Europene, la numai câteva luni de la Brexit. De fapt, fiecare dintre aceste evenimente prezintă un risc independent destul de redus, dar acumularea colectivă a riscurilor pe o perioadă foarte scurtă de timp poate avea consecinţe negative pe pieţele financiare şi adânci criza de încredere din Uniunea Europeană. Începând cu luna septembrie, investitorii nu prea vor mai avea spaţiu de manevră. Riscul politic domină agenda', a adăugat Christopher Dembik.

Principalul vector al pieţei americane de capital vor fi alegerile prezidenţiale din toamnă. Campania se va intensifica, acum că s-au încheiat convenţiile celor două partide. Rezultatul final e extrem de greu de prezis. Rezultatul neaşteptat al votului la referendumul britanic arată limpede că nimic nu e stabilit dinainte, în asemenea situaţii. Diferenţa dintre cei doi prezidenţiabili s-a micşorat semnificativ şi e foarte riscant să credem că Hillary Clinton va fi următorul preşedinte al SUA. Mulţi alegători, considerând că nu au beneficiat deloc din revenirea economică, vor fi, posibil, atraşi de discursul populist, antisistem al lui Donald Trump. Pe de altă parte, demografia americană ^lucrează^ în favoarea lui Hillary Clinton. Rezultatul alegerilor va depinde şi de rata de participare a tinerilor şi minorităţilor etnice americane, două grupuri care votează în mod tradiţional cu democraţii.

Christopher Dembik consideră că analiza istorică a indicelui S&P 500 pe perioada mandatelor prezidenţiale din SUA între 1930 şi 2015 arată că un preşedinte democrat este mai benefic pieţei de capital americane decât unul republican. S&P 500 a crescut, în medie, cu 11,38% în primul an de mandat al unui preşedinte democrat, în vreme ce, cu un preşedinte republican, piaţa scade cu 1,27%. Diferenţa e şocantă şi la final de mandat când S&P 500 creşte cu 9,65% pe întreaga perioadă cu un preşedinte democrat, faţă de 0,62% cu un preşedinte republican. Analiza e oarecum superficială, întrucât nu ţine cont de alţi factori precum majoritatea în Congres, preţurile petrolului, politicile monetare, dar sprijină un punct de vedere legitim pentru comunitatea de afaceri: Hillary Clinton este mai pro-business decât Donald Trump, întrucât a susţinut mereu principiile comerţului liber.

Cu toate acestea, e destul de posibil ca o posibilă victorie a lui Donald Trump să nu aibă un impact negativ atât de pronunţat asupra pieţei, mai ales că investitorii au anticipat deja acest lucru. Scenariul pe care nu l-au luat în calcul, deci nu a fost inclus în preţ, e ca Donald Trump să ocupe fotoliul de preşedinte cu o Cameră a Reprezentanţilor dominată de democraţi. Asta ar putea duce la un blocaj similar celui din 2012, ar fi cel mai de nedorit scenariu, cel puţin pentru investitori. Ar fi nevoie de o perioadă de acomodare după una de volatilitate crescută.

În Europa, traiectoria creşterii economice rămâne incertă. Va fi extrem de uşor de dat vina pe Brexit pentru decelerarea creşterii. Cu toate acestea, procesul de încetinire a început mai devreme în 2016. Europa şi SUA se apropie de finalul unui ciclu de business. În Marea Britanie, indicele PMI pentru construcţii (care e un foarte bun indicator al direcţiei şi evoluţiei PIB-ului) este în contracţie de câteva luni, confirmând ipoteza că economia britanică ar fi încetinit ritmul chiar dacă s-ar fi votat împotriva Brexitului. Rezultatul referendumului nu a făcut altceva decât să accelereze procesul. Potrivit statisticilor preliminare, economia britanică va fi afectată doar pe termen scurt. Indicele PMI arată o contracţie a economiei britanice cum nu s-a mai întâmplat din 2009 încoace, iar indicele CBI privind optimismul a căzut la -47 de la -5 luna iunie, cel mai scăzut nivel tot din 2009 încoace.

Conform expertului Saxo Bank, recesiunea este pe drum, aşa cum anticipa şi Banca Angliei. Aceasta a optat pentru menţinerea nivelului dobânzii în iulie, dar ar putea decide o scădere a dobânzii săptămâna aceasta, pe 4 august, când are o reuniune post-Brexit.

'Aşteptările converg către o scădere cu 25 puncte de bază. E numai o chestiune de timp până când vor apărea şi alte măsuri de relaxare fiscală. Cea mai importantă chestiune pentru Regatul Unit este, acum, să gestioneze deficitul de cont curent care a atins aproape 7% din PIB. O liră sterlină mai slabă ajută, evident, economia, dar există riscul ca surplusul de servicii să dispară în lunile ce vin. Pe termen lung, totuşi, există motive de optimism pentru economia Marii Britanii. Singura ţară care poate trece cu succes peste problemele posibilei ieşiri din UE este Marea Britanie, asta e cert. În ceea ce priveşte cealaltă ^parte^, Uniunea Europeană, consecinţele sunt greu de estimat. Potrivit Bloomberg, Brexitul ar putea reduce PIB-ul combinat al zonei euro cu 0,1% în 2016 şi cu... 0,3% în 2017. Aceste estimări trebuie tratate cu precauţie, totuşi, pentru că sunt numeroase necunoscute, în primul rând politice, care abia au început să se facă simţite', se arată în analiză.

Cealaltă problemă a Uniunii Europene este sistemul bancar italian, care s-a deteriorat încet dar sigur în ultimii ani. Creditele neperformante date de bănci au atins 1,5% din total în Marea Britanie, 5% în Franţa şi 18% în Italia. În alte cifre, 400 de miliarde de euro sunt credite neperformante în Italia, adică 20% din PIB. Totuşi, doar 10% din această sumă reprezintă un risc imediat. E un nivel critic, dar nu e o problemă nerezolvabilă.

'Nu e totul gri în Europa. Statisticile publicate în iulie confirmă că Polonia s-a descurcat cu creşterea economică dezamăgitoare din primul trimestru al 2016 şi şi-a reaşezat economia pe drumul cel bun: finanţare externă bună şi date economice fundamentale solide. Şomajul a scăzut în iunie de la 9,1% la 8,8% - asta reflectă sezonalitatea, firească pentru această perioadă, dar şi un trend în scădere care a început tocmai în 2002. E un semn clar că piaţa muncii va evolua în anii ce vin. Consumul rămâne un factor stimulativ al economiei, indicele de consum e aproape la nivelul record din 2007. Singurul capitol la care Polonia stă prost e încrederea oamenilor de afaceri care se află la nivelul similar celui dinaintea crizei, deci foarte scăzut. Asta se traduce prin investiţii private reduse, deci mai puţin potenţial de creştere şi mai puţin capital pentru R&D. Prin urmare, avem un trend pe care scrie ^imitaţie^ nu ^inovaţie^. Cu toate acestea, viitorul Poloniei arată foarte bine, creşterea economică a atins 3,2%, o performanţă excelentă faţă de restul UE', a conchis Christopher Dembik.

Grupul Saxo Bank este specializat în investiţii şi tranzacţionare online multi-asset. Platformele tehnologice de tranzacţionare ale Saxo sunt disponibile în peste 20 de limbi şi constituie baza tehnologică a peste 100 de instituţii financiare. Fondat în 1992, Saxo Bank are 1.500 de angajaţii care îşi desfăşoară activitatea în 25 de birouri din toată lumea, scrie agerpres.