Imposibilitatea de a recunoaşte feţele umane, denumită prosopagnosia, poate fi determinată de o tulburare cerebrală, dar în acelaşi timp poate fi o chestiune a procesului de dezvoltare. Se manifestă la circa 2 din aproape fiecare 100 de oameni, conform studiilor consultate de NewStatesman. În unele domenii, oamenii cu capacitate scăzută de identificare facială nu îşi pot recunoaşte nici măcar propriul chip în oglindă. Prosopagnosia este mult mai întâlnită decât abilitatea inversă, a celor care au capacitatea să identifice o faţă umană după ani de zile sau la o simplă privire pe stradă. Aceşti super-identificatori pot să asocieze chipurile unor oameni pe care nu i-au întâlnit niciodată dar care apar în fotografii multiple dintr-un dosar, informeaza agerpres.

În anul 2007, un inspector şef din cadrul poliţiei londoneze a observat că unii dintre ofiţeri erau extraordinari de buni comparativ cu alţii în identificarea chipurilor unor criminali necunoscuţi şi ale căror feţe au fost înregistrate de camerele de supraveghere video ale oraşului. El a continuat testările pe baza imaginilor înregistrate şi în 2015 a pus bazele unui grup restrâns în cadrul poliţiei londoneze, denumit Unitatea Super-Identificatorilor.

Această unitate este singura de acest tip din lume şi este formată din şase bărbaţi şi o femeie. Au lucrat cu poliţia germană şi au avut vizite sau cereri de suport din partea unor agenţii de aplicare a legii din India, Australia şi SUA.

Cercetătorii care lucrează în domeniul super-identificării faciale studiază acest tip de abilitate umană. Anna Boback, care este cercetător asociat la Centre for Face Processing Disorders din cadrul Universităţii Bournemouth, admite că această abilitate de a identifica se bazează în principal pe bagajul genetic. Încercările de a antrena oameni să îşi îmbunătăţească această calitate nu au avut până în prezent rezultate concrete.