Un vânzător sau un poştaş are şanse mai mari să primească un "mulţumesc" sau alte dovezi de recunoştinţă decât un angajat de la şeful său sau invers, biroul fiind spaţiul unde astfel de manifestări au loc cel mai rar, potrivit unui material Wall Street Journal.


În ajun de Ziua Recunoştinţei, locul de muncă contrazice tradiţia americană a demonstraţiilor de apreciere. Deşi cercetările pe această temă sugerează că angajatul care se simte apreciat este mai productiv şi mai loial, unii şefi se tem că subalternii s-ar putea "culca pe-o ureche" sau că mulţumirile prea dese li s-ar putea urca la cap, încurajându-i să ceară mai mulţi bani sau să le submineze autoritatea.

Alţi manageri cred în puterea unui "mulţumesc", dar se tem că ar putea părea stângaci sau nesinceri, sau că angajatul s-ar putea simţi stânjenit.
Una dintre cele mai des întâlnite atitudini în rândul şefilor este "Le mulţumim oamenilor de pe aici. Se numeşte salariu", spune Bob Nelson, consultant pe probleme motivarea angajaţilor în San Diego.

Locul de muncă este ultimul pe lista spaţiilor în care oamenii îşi exprimă recunoştinţa, depăşit detaşat de locuinţă, lăcaş de cult şi chiar de cartier. Numai 10% dintre adulţi le mulţumesc în fiecare zi colegilor de lucru, iar numai 7% îşi exprimă recunoştinţa faţă de şef, potrivit unui sondaj realizat în acest an de o organizaţie nonprofit din SUA. Partenerii de viaţă, copiii, părinţii, prietenii şi chiar cunoştinţele mai îndepărtate au şanse de patru ori mai mari să primească un "mulţumesc", potrivit rezultatelor sondajului. Chiar şi un vânzător sau un poştaş obţine scoruri ceva mai ridicate.

În zona specialiştilor în resurse umane, părerile sunt împărţite. Mai mult de jumătate dintre aceştia consideră că demonstraţiile de apreciere reduc cifra de afaceri, în timp ce 49% cred că ajută la profit, potrivit unui sondaj prezentat recent de Society for Human Resource Management (SHRM). Chiar şi cei mai duri manageri recunosc că recunoştinţa contează. Fostul CEO al General Electric Jack Welch, cunoscut pentru rigurozitatea cu care evaluează şi insistă pentru îmbunătăţiri de performanţă, spune că le-a mulţumit angajaţilor cu fiecare ocazie.
"Dacă nu o faci, nu dezvolţi o cultură. Rămâi doar o construcţie, precum cărămizile şi mortarul", explică el.

Potrivit studiului SHRM, mai mult de jumătate dintre managerii de resurse umane consideră că şefii aflaţi "în linia întâi" spun prea rar "mulţumesc".
"Şcolile de business nu se concentrează pe astfel de lucruri. Mulţi supervizori şi manageri se gândesc: «Mie nu-mi mulţumeşte nimeni, de ce să-i răsfăţ pe alţii?»", notează Nelson. Studiile realizate de acesta relevă că 35% dintre angajaţi se tem că colegii ar putea profita de ei dacă le mulţumesc prea des. Şefii cred că exprimarea recunoştinţei "se urcă la cap" şi creşte probabilitatea ca angajatul să ceară mărire de salariu. "E mult mai uşor să fii persoana care caută mereu o vină. Te simţi mai şef", spune Nelson.

Totodată, angajaţii tratează cu scepticism dovezile de recunoştinţă prezentate neîndemânatic. Un manager care nu ştie cum să se exprime în astfel de situaţii poate părea nesincer, superficial, manipulator, condescendent sau banal, spune Nelson. Companiile dau tot mai puţină atenţie programelor de recunoaştere a realizărilor profesionale. Deşi 77% dintre angajatorii evaluaţi în studiul SHRM continuă să deruleze astfel de iniţiative, ponderea a scăzut în ultimii ani, iar tot mai multe companii reduc bugetele programelor existente.