Responsabilii principalelor tari mebre OPEC au declarat in repetate randuri ca nu vor produce mai putin petrol, indiferent de cat de scazut va ajunge pretul la titei pe piata mondiala. Concretizand, ministrul saudit al petrolului, Ali Al-Naimi, a precizat ca nici macar un baril de 20 de dolari nu va determina modificarea cotelor de productie.

In replica, SUA au afirmat ca producatorii americani de petrol sunt destul de puternici, ei isi pot continua activitatea chiar si in astfel de conditii, costurile de productie fiind foarte reduse. Oricum, au apreciat reprezentantii SUA, OPEC va pierde, pentru ca protectia sociala a statelor membre depinde de pretul aurului negru si ca, oricum, OPEC a devenit o organizatie neputincioasa.

Un optimist care aminteste de pozitia afisata de Rusia cand pretul barilului a inceput sa o ia la vale: la inceputul lunii octombrie, presedintele Vladimir Putin declara ca "nimeni dintre marii jucatori" nu este interesat ca petrolul sa coboare sub 80 de dolari/baril. O atitudine care a adus Rusia la marginea prapastiei: agentia de rating Fitch a degradat nota de credit a tarii, plasand-o sub perspectiva negativa, in timp ce rubla continua sa se deprecieze pe masura ieftinirii aurului negru.

In general, sfidarea realitatii pe timp de razboi este o idee dintre cele mai proaste, subliniaza Leonid Bershindsky, autorul articolului. Prin definitie, toti cei implicati vor avea de suferit, iar orice victorie nu poate fi decat una relativa. Invingator poate fi doar acela care reuseste sa reziste tuturor presiunilor. In acest caz, este vorba de Arabia Saudita si, cat de paradoxal pare, de rusi.

Deocamdata, singurul indiciu ca in SUA productia ar putea scadea este reducerea numarului de instalatii de forare. In prima saptamana a lunii ianuarie erau 1750, cu 61 mai putine decat cu o saptamana in urma si cu patru fata de anul trecut. In ceea ce priveste productia, ea se mentine la un nivel record.

Dar, potrivit firmei de consultanta Wood Mackenzie, "preturi de 40 de dolari/barili sau chiar mai mici pentru marca Brent inseamna inchiderea productiilor si o reducere semnificativa a livrarilor mondiale de titei. In conditiile unui baril de 40 de dolari si a unei productii de 1,5 milioane de barili pe zi, vor deveni nerentabile proiectele de sist din Canada, apoi din SUA si Columbia", au atras atentia expertii.

Nu, planurile producatorilor americani de sist nu se vor modifica imediat ce barilul va aluneca sub 40 de dolari/baril, tarif prognozat de Goldman Sachs. Multi vor continua sa extraga, pentru ca au datorii care trebuie platite: aproape 200 de miliarde de dolari in total. 

Problema producatorilor americani de sist este ca datoriile lor nu pot fi refinantate in cazul in care intreprinderile lor inregistreaza pierderi. Ca atare, la un moment dat, daca preturile la titei nu vor urca, companiile cu cele mai mari imprumuturi isi vor inceta existenta, pentru ca nu vor putea fi cumparate de altele mai "sanatoase" din lipsa de bani. In acest context, reducerea productie devine, practic, iminenta.

In ceea ce priveste Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite, ele va continua sa extraga petrol, pentru ca statul este cel care asigura bugetele necesare intreprinderilor petroliere. In ultima instanta, titeiul tine in viata aceste tari. La fel si in cazul Rusiei care, desi mult mai instabila, va continua sa produca, petrolul fiind o sursa vitala.

In acest context, batalia se anunta una de durata, sangeroasa si cu un final imprevizibil. Pretul petrolului este destul de rigid pentru pozitii scurte bazate pe cerere si oferta. De aceea, cursul va fi dictat in special de stiri si de reactia pietei la aceste stiri. Mai mult ca sigur ca falimentul producatorilor americani de sist va creste pretul, dar aceasta reactie va fi considerata drept factor negativ din punctul de vedere al satisfacerii cererii.

Cu cat vor creste preturile, este imposibil de anticipat. Poate urca doar cat sa asigure un balon de oxigen industriei de sist din SUA, aruncand tarile OPEC, Rusia, Mexic si Norvegia in bratele altor dificultati, sau se poate stabiliza la un nivel care va determina SUA sa uite de productia de sist.