„Nu mai putem amana. Trebuie sa ne implicam si, in sfarsit, sa curatam cosmosul de gunoaie”, spune Heiner Klinkrad de la Agentia spatiala europeana. De la lansarea pe orbita Pamantului a primului satelit, la 4 octombrie 1957, marile puteri ale lumii au lasat in spatiu mii de sateliti, sonde si o cantitate uriasa de gunoaie „tehnologice”.

De fiecare data cand se lanseaza o racheta, pe orbita circumterestra ajuns treptele inferioare ale aparatelor de transport, suruburi si tot felul de alte mici obiecte. Chiar dupa scoaterea din functiune, un satelit continua sa calatoreasca nestingherit. Problema pe care vor sa o rezolve cei mai buni experti ai lumii se numeste, in terminologie stiintifica, „sindromul Kessler”. Este vorba de o periculoasa reactie in lant. Gunoiul cosmic se roteste in jurul pamantului cu o viteza uluitoare. Cand doua obiecte intra in coliziune, forta impactului este atat de mare, incat ambele elemente se dezintegreaza in particule si mai mici, amplificand pericolul din spatiu.

Donald J. Kessler, consultant la NASA, a fost primul specilialist care a descoperit dinamica din interiorul asa numitului cordon de asteriozi, unde obiecte de dimensiuni relative se ciocnesc in permanenta unele de altele. Omul de stiinta a prezis ca in decurs de 30 de ani, Pamantul va fi inconjurat de un „cordon de gunoaie”. Se pare ca a avut dreptate. Nu intamplator, specialistii privesc cu tot mai mare ingrijorare spre cer.

„In prezent, pe orbita circumterestra se afla aproape 30.000 de obiecte de peste 10 centrimetri. Numai 22.000 pot fi observate de pe Terra”, afirma Klinkrad, precizand ca obiectele mai mici de 1 centimetru sunt cu sutele de mii. „Am depozitat in cosmos o parte importanta a infrastructurii noastre”, continua omul de stiinta. „Satelitii de comunicatii ne asigura legaturi radio, de televiziune si internet. Satelitii de navigatie au menirea de a imbunatati sistemele de comunicare in transporturi si de logistica. In prognozele lor, meteorologii folosesc imaginile transmise de sateliti. Aestia din urma se afla pe asa numita orbita geosincron.

Un satelit geosincron se afla la fiecare rotire in jurul pamantului in acelasi punct. Pentru ca numai astfel se poate garanta o permanenta legatura cu pamantul, aceasta orbita este foarte aglomerata, fapt care amplifica riscul de coliziune cu gunoaiele cosmice. Daca un satelit se distruge, va avea de suferit o mare parte a omenirii, ca sa nu mai vorbim despre daunele de mii de miliarde.

Pentru curatirea spatiului orbital, cercetatorii propun doua solutii. Prima are in vedere echiparea satelitilor care si-au indeplinit misiunea si alte obiecte cu un motor mic pentru scoaterea lor pe o orbite aflate la distante de peste 35.000 de kilometri distanta de Terra. Acolo, respectivele obiecte isi pot continua zborul, fara a reveni in locul lor anterior de viata.

Alternativa la aceasta vizeaza prelungirea perioadei de functionare a satelitilor cu ajutor unor statii de alimentare si reparatii. Un astfel de sistem – DEOS – constituie obiect de studiu pentru experti. Cu ajutorul unui brat special, DEOS trebuie sa prinda satelitii defecti si fie sa-i repare, fie sa-i transporte in straturile inalte ale atmosferei. Anul trecut, ministerul german al economiei a cheltuit 13 milioane de euro pentru proiectarea unui asemenea aparat. Daca proiectul va fi realizat, constructia acestui satelit va costa miliarde de euro. A doua solutie: directionarea satelitilor spre Pamant, pentru ca, odata intrati in atmosfera, ei se vor aprinde si vor dispare, practic.