Cantarind 18 tone, aparatul monomotor  este, practic, un fel de planor echipat cu motor cu reactie. Pus la punct de firma Lockheed, el a fost destinat misiunilor de recunoastere la altitudini de peste 20 de kilometri. Primul zbor l-a efectuat in 1955, dupa care a fost supus unor numeroase modificari. Ultimele masini de acest tip au fost livrate armatei americane in 1989, pentru ca in 1994 toate avioanele U-2 au intrat intr-un program de modernizare in valoare totala de 1,2 miliarde de dolari. 

Ulterior, in 2012, aceasta noua versiune, U-2C a fost din nou perfectionat, desi se intentiona retragerea lor treptata din activitate si inlocuirea lui cu avioanele fara pilot RQ-4B Global Hawk. Dar Congresul SUA nu a aprobat "pensionarea" aparatelor U-2, pe motiv ca SUA nu dispun inca de un sistem de talia acestei masini.

Alesii americani au precizat ca U-2 va continua sa "lucreze" atata timp cat Global Hawk nu va demonstra ca este in stare sa poarte aparatura cheie des spionaj cu care este dotat U-2. In aceste conditi, specialistiii Lockheed Martin au propus o solutie inedita: sa construiasca un hibrid din U-2 si RQ-4. In acest scop, inginerii companiei au dezmembrat avioanele U-2 si Gobal Hawk, dupa care va fi asamblat ceva nou.

Daca guvernul SUA va aproba acest plan, programul astfel gandit va dura 10 ani si va costa 3,8 miliarde de dolari. La final vor aparea 30 de aparate de recunoastere de mare precizie dip TR-X, capabile sa zboare cu si fara pilot.