Un traseu de 10.000 pana la 13.000 de kilometri efectuat in doua saptamani sau mai putin, sapte fuse orase si numeroase granite traversate: linia ferata, via Kazahstan, Rusia si Belarus este pe punctul de a depasi limitele imposibilului. In timp ce un vomul consideratil din schimbul de marfuri dintre China si Europa (393 miliarde euro in 2013) este transportat aproape in intregime pe mare si, marginal, cu avionul, varianta feroviara, prezenta din 2012, incepe sa-si faca loc sub soare, deturnand o parte din trafic.

Linii noi de cale ferata, tot mai multe orase ca punct de plecare din China, frecventa trenurilor creste: sunt cinci operatori principali care atrag tot mai multi clienti.

Daca prezenta unor actori este fireasca, oarecum, decurgand, spre exemplu, din ambitioasa relatie comerciala dintre caile ferate germane (DB Schenker) si cele ruse (RZD), altii au intrat in acest joc din intamplare.

"In urma cu trei ani, lucram la Campal Electronics, un fabricant taiwanez, si cautam un furnizor de transport, dar nu gaseam nimic potrivit. Am incercat in afara cadrului obisnuit, asociindu-ne firmei poloneze de transport HA Trans si cu doua societati chineze", explica Sofiane Rachedi, un intreprinzator francez care a dat unda verde primelor sale trenuri in directia Lodz in mai 2013, cu ajutorul autoritatilor locale din Chengdu.

Societatea pe care o prezideaza, YHF Logistics, are in portofoliu contracte cu mari companii, precum DHL, Schenker, Gefco sau UPS, dar care nu dispun de material feroviar. "Astazi, piata a decolat. In 2014, afacerile noastre ar trebui sa creasca de patru ori comparativ cu anul trecut", spune Sofiane.

Pe plan operational, schema este destul de complexa. Pentru ca, indiferent de traseul ales (ruta de nord Transsiberiana sau cea de sud, prin Kazahstan), transportul este efectuat de trei trenuri. Cauza: ecartamentul folosit in fostele republici sovietice este mai larg decat cel din Europa si China (1,52 metri fata de 1,43 metri).

Asta inseamna ca fiecare operatiune de adaptare necesita minim sase ore de stationare, la granita dintre China si Kazahstan si, apoi, la iesirea de pe teritoriul belarus. Dar, odata ajunsi in orasul polonez Lodz, dupa 13 sau 14 zile de mers, toata lumea coboara: fiecare container este incarcat pe un camion si trimis spre clientul final.

Alti operatori aplica acelasi plan de transport, fixand ca punct sosire alte orase, precum Duisburg, Hambourg, Varsovia sau Rotterdam.

Costul unui container complet: aproape 9.000 de dolari pentru 18 zile, potrivit Trans Eurasia Logistics, o societate mixta creata in 2008 de Deutsche Bahn si RZD. Un timp rezonabil, comparativ cu vaportul (intre 35 si 45 de zile).

Daca la ora actuala, calea ferata nu reprezinta decat 1% din traficul total care porneste din Asia, ea trezeste un interes tot mai mare. Anul trecut, numarul de containere care au ciculat pe drumul de fier dintre China si Rusia a progresat cu 7%, la 40.800 "cutii" si cu alte 8% in primele trei luni ale acestui an.