Jones spune ca scufundarile in astfel de locuri "emotioneaza si iti taie respiratia", trezind in sufletul celor care ajung acolo sentimente dintre cele mai neasteptate, de la o tristete profunda, la revolta si teama. In ultima instanta, acela este locul unei tragetii, a unei drame. Iar imaginile redau foarte bine acest lucru. 

Fotografiile facute de Jones in apele croate i-au influentat in mod surprinzator viata. Odata publicate, imaginile au atras atentia rudelor pilotului decedat. Familia lui Ernest Vienneau a luat legatura cu Jones. "Pana atunci nu vazusera locul decesului lui. Iar corespondenta dintre noi a insemnat mai mult decat acea scufundare", a recunoscut fotograful.

"De multe ori, ceea ce vad sub apa, ma inspaimanta. Din pacate, aceste monumente ale unora dintre cele mai sangeroase pagini din istoria omenirii, vor disparea, incet, dar vor disparea. In urmatorii ani, multe dintre navele si avioanele care s-au scufundat in timpul celor doua razboaie mondiale, nu vor mai exista", crede artistul.

"In timp, epavele se distrug. Cu aparatele noastre noi surprindem momente de rascruce din istorie si care, fara noi, nu ar putea fi vazute", spune Jones.

"Cand cobori in adancuri indreptandu-te spre un avion sau nava care zac pe fundul apei, poate chiar la o suta de ani de la evenimen, senzatia este ca timpul s-a oprit parca in loc", povesteste, la randul sau, Anders Nyberg. Din pacate, cea mai captivanta intamplare de care a avut parte, nu a fost imortalizata de aparatul foto.

Impreuna cu sotia, Anders a coborat spre nava President Coolidge, scufundat in 1942 nu departe de Island of Gotland, statul Vanuatu. Brusc, epava "s-a aprins cu sute de luminite albastre. Treptat, aceasta adevarata boreala ne-a inconjurat si am simtit cum, incet, imi pierd simtul orientarii", a relatat fotograful.

Ce a fost, de fapt? "Luminitele albastre erau, de fapt, ochii unei specii de pesti, aflati cu sutele in acele locuri. Un fenomen care nu poate fi vazut decat noaptea. Imediat ce a aprins lanterna, efectul a disparut. Nyrberg afirma, pe de alta pate, ca orice scufundare catre un avion sau nava constituie o provocare, atat din punct de vedere fizic, dar si psihic. "E un fel de meditatie, care iti permite sa te desprinzi de stresul zilnic".

Pentru Jordi Benitez, functionar bancar, care a descoperit fotografia subacvatica in urma cu 12 ani, orice coborare catre o epava "este ca un pas facut in trecut. Traiesti o senzatie unica, speciala: te afli acolo unde, cu decenii in urma au fost oameni care au navigat cu acea nava, fiecare cu povestea lui de viata".

"In plus, imi place sa vad cum marea transforma o uriasa bucata de otel intr-o casa pentru pesti si cum epava unei nave esuate creaza un nou ecosistem".

Nava britanica HMS Audacious a fost primul vas militar pierdut de englezi in primul razboi mondial.

Submarinul britanic HMS Stubborn, "scoasa la pensie" dupa cel de-al doilea razboi mondial si scufundata in 1946.

Ceea ce a mai ramas din nava de transport Giannis D, in apele Egiptului: razele soarelui care intra prin ferestre amplifica dramatismul acestui tablou.

Motocicleta militara BSA M20, gasita in Marea Rosie, la bordul navei britanice Thistelgorm, bombardata de aviata germana in 1941.

Nava germana de transport Hornstei care a navigat cu mai mult de o suta de ani in urma in Marea Baltica.

Nava scunfundata special in 1990 nu departe de coasta Spaniei pentru atragerea turistilor amatori de scufundari subacvatice.