'Factorul care iese în evidenţă dintre factorii cheie determinanţi ai redresării aurului şi argintului a fost căderea continuă a randamentelor globale ale obligaţiunilor. Pe parcursul trimestrului final, anticipăm ca intervalul de la 45 dolari la 50 şi un pic să fie menţinut pentru ţiţeiul Brent', arată analistul.

Mărfurile îşi menţin traiectoria de a înregistra primul lor an de randamente pozitive ale investiţiei din 2010 încoace. Însă, având în vedere că indicele Bloomberg Commodity a crescut cu mai puţin de 10%, totul s-ar putea schimba înainte de finalul anului. În timp ce sectorul energetic continuă să se stabilizeze în urma unei lichidări de doi ani, sectorul metalelor preţioase, cu câştigul său de 25% a fost în primul rând cel care a ajutat la oprirea derutei mărfurilor, explică Ole Hansen.

Cererea globală pentru mărfuri trebuie încă să se redreseze, pe măsură ce apar în continuare întrebări legate de creşterea globală. În schimb, majoritatea câştigurilor - cu excepţia celor din cazul metalelor preţioase - s-au datorat ajustării ofertei, fie prin reducerea producţiei (petrol şi metale industriale) sau prin întreruperi involuntare cauzate de vreme, potrivit analizei.

Din poziţia avantajoasă a începutului de an 2016, se anticipase masiv că trimestrul final va aduce o redresare fermă pentru preţurile petrolului. Se considera că preţul scăzut pentru o perioadă prelungită ar declanşa, în cele din urmă, o evoluţie pozitivă puternică a creşterii, reducând îndeajuns producţia foarte costisitoare pentru a echilibra piaţa. În schimb, piaţa petrolului rămâne blocată într-un interval de 45 - 50 dolari pe baril, din care se va lupta să scape până la finalul anului.

Oferta în creştere a OPEC (atât din noua producţie, cât şi datorită întreruperilor mai puţine ale aprovizionării), alături de faptul că producţia din Rusia a atins noi niveluri record, a întârziat din nou procesul de re-echilibrare. În plus, în trimestrul trecut s-a observat apariţia unei rezistenţe în rândul producătorilor cu costuri ridicate din SUA care din nou sporesc numărul de sonde în contextul stabilizării producţiei de petrol Strategia 'pump-and-dump' introdusă de Arabia Saudită în noiembrie 2014 a fost anulată la întâlnirea din 28 septembrie, când membrii OPEC aflaţi în Alger au decis să reducă producţia cu până la 700.000 barili/zi, anticipându-se că alocarea va fi convenită la următoarea şedinţă OPEC din 30 noiembrie, relevă analistul Saxo Bank.

Decizia a fost luată pentru a stabili un prag minim al pieţei, pragul maxim fiind limitat până când excedentul global va începe să dea semne că se reduce.

Potrivit analiştilor au rămas fără răspuns câteva chestiuni: Cine va face reducerea, dat fiind că unii membri, printre care Nigeria, Libia şi nu în ultimul rând Iranul, vor fi excluşi. Cine va face reducerea baril-pentru-baril a posibilei creşteri ce vine din Nigeria şi Libia? Se va conforma, de fapt, OPEC deciziei luate? Istoria recentă arată că producţia reală a depăşit de cele mai multe ori limitele agreate. Când vor intra în vigoare reducerile? Dacă nu are loc un acord înainte de 30 noiembrie, impactul are slabe şanse de a fi resimţit în mare parte a anului 2017.

Dacă Rusia se alătură, este un acord potrivit ce ar putea propulsa petrolul înapoi la nivelul din iulie, dar puţin probabil mai sus de atât în această etapă.

Producătorii americani au profitat de posibilitatea acoperirii riscurilor în 2017 şi 2018. Între timp, experimentele băncilor centrale cu randamentele negative au asigurat faptul că mulţi investitori au fost pregătiţi să dea bani cu împrumut acestui sector. Dacă va avea succes, acordul OPEC va bucura producătorii americani şi alţi producători cu costuri ridicate, luând în considerare potenţialul pe care îl aduce pentru stabilizarea şi, în final, stimularea producţiei.

Pe lângă toate acestea, încă avem nevoie de preţuri mai mari ale petrolului în viitor pentru a atrage investiţiile necesare pentru a asigura rezerve stabile. Pe parcursul trimestrului final, anticipăm ca intervalul de la 45 dolari la 50 şi un pic să fie menţinut pentru ţiţeiul Brent. Acordul dintre producătorii OPEC de a reduce producţia nu va avea cel mai probabil un impact major pozitiv asupra preţurilor la acest moment. Însă va reduce timpul necesar pentru a diminua excedentul global de rezerve atât pentru ţiţei, cât şi pentru produsele derivate.

Impactul pe termen lung al unei asemenea acţiuni nu se va resimţi, probabil, până în 2017, bazându-ne pe presupunerea că creşterea cererii globale va fi mai mare. Într-un raport recent, Agenţia Internaţională a Energiei arăta că creşterea cererii pentru petrol din China şi India încetineşte într-un ritm mai rapid decât se preconizase iniţial, pe măsură ce condiţiile macroeconomice de fond rămân nesigure.

Fondurile speculative au generat mare parte a volatilităţii pe parcursul celui de-al treilea trimestru căci natura lor limitată a cauzat câteva semnale false în ambele direcţii. La rândul lor, aceste semnale au susţinut declinul rapid şi fluxul în poziţionarea speculativă, ceea ce a dus la apariţia unei volatilităţii crescute. Îndreptându-se către trimestrul final, fondurile rămân în general în dezvoltare, dar poziţia netă lungă a fost redusă cu 40% în comparaţie cu vârfurile din aprilie şi august anul acesta.

Metalele preţioase se confruntă cu un trimestru volatil

Alegerile din SUA, care sunt prea apropiate pentru a putea anticipa rezultatul, o creştere a dobânzii în decembrie, direcţia dolarului, obligaţiunile globale şi griji din ce în ce mai mari legate de experimentul dobânzii negative al câtorva bănci centrale... Acestea sunt doar câteva dintre temele cu care traderii de aur vor fi nevoiţi să se confrunte pe parcursul lunilor viitoare.

Aurul şi-a petrecut mare parte a trimestrului trei blocat în intervalul stabilit în urma votului Brexit de pe 23 iunie. Pe măsură ce metalul continua să se tranzacţioneze într-un interval ce scade (iniţial între 1.300 dolari/uncie şi 1.375 dolari/uncie), cererea din partea investitorilor a început să se diminueze. Totalul titlurilor în produse tranzacţionate la bursă a crescut cu 38%, în prima jumătate a anului, dar a rămas aproape aplatizat de atunci. Fondurile speculative au menţinut un pariu pe creştere neschimbat, dar totuşi ridicat, pe parcursul ultimelor trei luni.

Mai mult decât cererea fizică, cererea de investiţii a fost principalul factor determinant al creşterii preţului de la începutul acestui an. Deşi titlurile totale prin ETPuri şi poziţiile administratorilor de fonduri în contracte Futures au atins un nivel cu doar 13% sub vârful din 2012, valoarea nominală a acestei poziţii rămâne cu aproape 35% mai scăzută.

Factorul care iese în evidenţă dintre factorii cheie determinanţi ai redresării aurului şi argintului a fost căderea continuă a randamentelor globale ale obligaţiunilor. Aceasta a redus sau, în unele cazuri, chiar a îndepărtat costurile de oportunitate de a deţine aur în comparaţie cu obligaţiunile guvernamentale sigure cu randamente scăzute sau negative.

Alţi factori care continuă să atragă atenţia sunt obsesia pieţei pentru direcţia viitoare a dobânzilor SUA pe termen scurt, dolarul şi tendinţele generale de preţ pentru sectorul mărfurilor ca întreg. Credem că direcţia aurului pe termen lung este în sus, dar comportamentul pieţei din ultimele câteva luni ar putea indica faptul că metalul galben ar putea avea nevoie de o perioadă mai lungă de consolidare, timp în care ar putea fi observat un test al susţinerii cheie sub 1.300 dolari/uncie.

Dintr-o perspectivă tehnică, redresarea aurului post-Brexit a rămas fără energie la 1.375 dolari/uncie, un nivel ce coincide atât cu o tendinţă a vârfului din 2012, cât şi cu o corecţie de 38,2% a lichidării observate până în decembrie trecut. O depăşire eventuală a acestui nivel ar putea însemna ca aurul să ţintească iniţial o extensie la 1.485 dolari/uncie.

Până la acel moment, vedem riscul de evoluţie negativă ca fiind cel mai mare în lunile următoare. Am vedea o posibilă trecere sub 1.300 dolari ca o evoluţie pozitivă, căci acest lucru va forţa piaţa să reacţioneze şi să acţioneze. Deseori, adevărata putere a unei pieţe poate fi măsurată în momente de scădere, iar în urma unei redresări de 23% de la începutul exerciţiului financiar la zi, aurul ar putea avea nevoie de un asemenea test.

Luând în considerare temerile noastre că dolarul ar putea să se întărească din nou în lunile viitoare, ne uităm la aurul evaluat în alte valute pentru un impuls de creştere. Conform perspectivei noastre Forex şi aprecierilor economistului şef al Saxo Bank, Steen Jacobsen, unele dintre aceste valute alternative ar putea fi euro, dolarul neerlandez şi yenul japonez.

Grupul Saxo Bank (Saxo) este un specialist în investiţii şi tranzacţionare multi-asset ce oferă un set complet de tehnologii, instrumente şi strategii de tranzacţionare şi investiţii. De aproape 25 de ani, misiunea Saxo a fost să faciliteze accesul persoanelor particulare şi instituţiilor la investiţii prin tehnologie şi expertiză.

Platformele tehnologice de tranzacţionare premiate ale Saxo sunt disponibile în peste 20 de limbi şi constituie baza tehnologică a peste 100 de instituţii financiare din toată lumea. Fondată în 1992, având sediul central la Copenhaga, Saxo are peste 1.500 de angajaţi în centre financiare de pe întreg globul, inclusiv la Londra, Singapore, Paris, Zurich, Dubai şi Tokio.